celebare. tn̄ n̄ dꝫ. qͥa gͣuiter peccaret Et iō cū qͥs ē plures miſſas eodeꝫ die celebraturꝰ. n̄ dꝫ ſumere ablutōis vinū. niſi ī vltima miſſa. vt ⁊ inferiꝰ cir ca reſolutōꝫ vltimi dubij. arti. v. huiꝰ ca. dicet̉ ¶ Secūdū dubi. Quid agē dū ſi qͥs poſt miſſā īceptā recordet̉ ſe ieiuniū ſoluiſſe. ¶ Sol̓. Si recordet̉ hͦ an̄ ꝯſecratiōꝫ tutiꝰ ē ꝙ ceſſet. niſi gͣue ſcādalū timeat̉. Si pꝰ ꝯſecratiōeꝫ. ꝓcedat ⁊ ꝑficiat. n̄ obſtāte ꝙ n̄ ſit ieiunꝰ. qꝛ p̄ceptū de ꝑceptōe ſacr̄i maiꝰ eſt qͣꝫ p̄ceptū qd̓ a ieiunis ſumat̉. ¶ Dubi. tertiū. Utꝝ trāſglutiēs r̄liqͥas q̄ pꝰ comeſtionē ī ore remāſerūt poſſit celebrare. ¶ Sol̓. Si caſualiter trāſglutiāt̉ n̄ īpediūt celebratiōꝫ. qꝛ n̄ traijciūt̉ ꝑ modū cibi. ſꝫ ſaliue cui ꝑmiſcēt̉. ſi ꝟo ſtudioſe id fiat. abſtinedū ē. ¶ Quartū dubi. Quid ſi qͥs gargariſādo vel os mūdādo paꝝ de aqͣ aut de vino trāſglutiat. ¶ Sol̓. Sicut ī dubio p̄ cedēti. ¶ Quintū dubi. Si qͥs tarda hora comederit vel biberit ⁊ nōduꝫ digeſſerit vtꝝ ei liceat celebrare. ¶ Sol̓. Si ex hͦ n̄ reddat̉ multū īdiſpoſitꝰ ad debite celebrādū tūc lꝫ. Si ꝟo ex hͦ multū ꝑturbet̉ ⁊ indiſponat̉ tutiꝰ eſt vt abſtineat. Un dic̄ glo. circa cano. Nihil. vij. q. i. Si qͥs etiā an̄ mediū no ctis ꝯmederit. ⁊ adhuc ſentiat eructatōes ex nō digeſtiōe cibi. qͣꝫdiu ſentit cibū nō celebrabit. Sextū dubi. Utꝝ patiēs vomitū vel iā paſſus licite poſ ſit celebrare. ¶ Sol. Si qͥs ex īfirmitate ſuſtineat illā paſſionē. dꝫ abſtīere qͦuſqꝫ ſanet̉. ¶ Sept. dubi. Quidſi ꝑ totā noctē n̄ dormiuerit ¶ Sol. Sic̄ in p̄cedēti dubio. Dicem̄ glo. in. c. ꝯſtituerit. de accu. de vinolēto qͥ ī taber na ꝑnoctauit ⁊ altera die nulla p̄miſſa dormitiōe celebrauit. ꝙ n̄ vr̄ ieiunus ſꝫ prāſus celebraſſe. ꝓpter īdigeſtiōeꝫ. Et glo. circa cano. ſacr̄a de ꝯſe. diſt. i. Ieiunium inquit dico celebrata digeſtione. ¶ Articulꝰ qͣrtꝰ. Reſoluēs qͥnqꝫ dubia circa celebratiōis abſtinētiā eiuſdēqꝫ frequētiā occurrētia. ¶ Dubi. primū. Utrū liceat ſacerdoti abſtinere oīno a celebratiōe. ¶ Sol. Si ſacerdos ꝑ ſnīam eccl̓ie ſit ordīs executōe pͥuatꝰ. vel ex debilitate aut egritudīe factꝰ ſit īpotēs vel ineptꝰ ad celebrādū tūc nō tenet̉ celebrare. Si ꝟo n̄ ſit priuatꝰ ptāte celebrādi aut al̓s factꝰ īpo tēs. tūc n̄ lꝫ ei oīno abſtīere. qͥ n ſaltē teneri videat̉ ad celebrādū ī p̄cipuis feſtis. ⁊ maxime in illis diebꝰ in qͥbꝰ xp̄ifideles cōicare ꝯſueti ſūt. ¶ Dubi. ſe cūdū. Utꝝ expediat ſacerdoti vt freq̄nter celebret. ¶ Sol. Si freq̄nter ſit ad celebrādū diſpoſitꝰ expedit vt freq̄nter celebret. Gratiſſimū em̄ ſacrifici um illud ē dn̄o. ⁊ magnas atqꝫ inenarrabiles hͦ ſacr̄m ꝟtutes hꝫ. iō ꝑutile ē ſepiꝰ celebrare ⁊ ſumere. vt fructꝰ eiꝰ freq̄ntiꝰ ꝑcipiat̉. ¶ Dubi. tertium. Utrū liceat alicui qͦtidie celebrare. ¶ Sol̓. Circa vſū huiꝰ ſacr̄i ex ꝑte celebrantis ⁊ ſumētꝭ duo reqͥrūt̉. Primū ē deſideriū ꝯiūctōis ad xp̄m. qd̓ ſit ꝑ amorē. Scd̓m ē reuerētia q̄ ꝑtinet ad timorē. Primū iſtoꝝ. īcitat ad qͦtidianā huiꝰ ſacr̄i freq̄ntatiōꝫ. ſcd̓m ꝟo retrahit. Un̄ ſiqͥs experimētaliter cogno uerit ex qͦtidiana celebratōe feruorē amoris augeri ⁊ reuerētiā n̄ minui. ta lis qͦtidie celebret. Si qͥs aūt ſenſerit ꝑ qͦtidianā freq̄ntatiōꝫ reuerētiaꝫ minui ⁊ feruorē n̄ multū augeri. ille īterdū abſtineat. vt cū maiori reuerētia ⁊ deuotōe poſtea celebret. ¶ Quartū dubi. Utꝝ qͥs ſic diſpoſitꝰ vt laudabi liter poſſit celebrare. ⁊ poſſit etiā laudabiliter ꝓpter ſacr̄i reuerētiā abſtīere meliꝰ ac laudabiliꝰ faciat a celebratiōe abſtinēdo qͣꝫ celebrādo. ¶ Sol. In tali cā meliꝰ ſalubriꝰ ⁊ laudabiliꝰ ē vt celebret qͣꝫ ꝙ abſtīeat. Nā ex celebra