Ab. li. iij. ti. iiij. ca. tue. Abſens diu ſi vocatꝰ venire nolue rit pͥuet̉ bn̄ficio: ſiue dignitate. eodē ti. ca. ex ꝑte. ij. ⁊ maxīe ſi ſine iuſta cā ⁊ neceſſaria: preſertim ſine licētia ep̄i moratꝰ fuerit ⁊ ꝯgruo tꝑe expectatꝰ nō redierit eod̓. ti. ca. inter quattuor Iteꝫ ſi eccl̓ia patiat̉ defectū magnū de abſentia miniſtroꝝ pn̄t reuocari eodem ti. ca. cum ad hec. Abſens pōt quis eſſe de licentia ſui p̄lati vel cauſa ſtudij ſiue alia cauſa honeſta. eodē ti. ca. perlatum. Abſente vno iudicis ſentētia alterius nō valet. d̓ officio ⁊ ptāte iu. dele. cā mr̄imonij. li. j. ti. xxix. Abſens ad electioneꝫ vocari debet al̓s pōt caſſari. ſi tamē cōmode pōt. de elect. lib. j. ti. vj. ca. cum in geneſi ⁊ ca. coraꝫ. Al̓s electio caſſari poteſt niſi poſtea cōſentiat. Abſens cōtumax. lit. cōteſt. condēpnari poteſt. d̓ dolo. ⁊ cōtu. ca. ꝓut. lib. ij. ci. xiiij. Abſolutio pecuīa redimi nō debet. d̓ ſy monia. ca. ad aures. li. v. ti. iij. Abſolutionis formā de excōicatione maiori ⁊ minori. ⁊ quis poteſt ab ſoluere habes de ſnīa excōi. ca. nuꝑ. li. v. ti. xxxix. eod̓. ti. c. qͣꝫuis. Abſoluit̉ quis ī dubijs ad cautelā. eodē ti. ca. per tuas. Abſoluēdꝰ d̓ iniectiōe manꝰ violēta dꝫ iurare ꝙ nūqͣꝫ in clericū vl̓ mo nachū aūt alicuiꝰ religiōis ꝯuerſum inijciat manꝰ violētas niſi ſe defēdē do. vl̓ ꝙ ſtet mādato abſoluētꝭ. d̓ ſen tētia excōi. ca. ex tenore eod̓. ti. ca. x. Abſolutꝰ quis nō habet̉ niſi probet ꝑ litteras vel al̓s legittime. eodē ti. ca. ſicut nobis. Abſoluit̉ qͥs ſub ꝯditiōe. in articl̓o mortis vel rōne pauꝑtatis vl̓ habēs inimicitias capitales vel iuſtā excuſationē. ita ꝙ habita opportunitate curie ro. ſe p̄ſentet. eod̓. ti. ca. d̓ cetero Excuſant̉ tn̄ a labore ad curiā ro. in firmi: pueri: ſenes: mulieres: impote tes corꝑe inimicitias hn̄tes ſiue alid̓ canonicū īpedimētū. eo. ti. c. qͣꝫuis. Abſolui nō debet quis niſi leſo ſatiſfacto ſi manus violentas iniecit. eod̓. ti. ca. parrochianos. Abſolui nō debet qͥs anteqͣꝫ audia tur. eodē ti. ca. per tuas. Abſolutio pro offenſa vel contuma tia quomō fieri debet. de ꝟbo. ſigni. ca. ex parte. li. v. ci. xl. Abſoluūt̉ mōachi ⁊ canonici regu lares a ſuis abbatibꝰ. d̓ ſen. excō. c. ij Abſoluit̉ de iniectiōe manꝰ violēta hoſtiarius a ſuo ep̄o. niſi ſit caſus enormis. eodē. ti. ca. ſi vero. Abſoluitur a ſolo papa laicus cuiuſcūqꝫ officij clericum ꝑcutiēs: ſi fiat maxīe ex deliberatiōe ibidē. Abſoluunt̉ mulieres ⁊ ꝑſone q̄ ſui iuris non ſunt ab epiſcopo ſuo. eodē ti. ca. mulieres. Abſoluitur a papa ſolo clericum ꝑ cuti precipiens: vel percutiens ipſuꝫ ſiue religioſum. ibidem. ⁊ ca. non dubium eod̓. ti. Abſoluunt̉ ab ep̄o: potentes ⁊ delicati ⁊ qui modicā leſionē intulerūt. eod̓. ti. ca. mulieres. ⁊ ca. ꝑuenit. Itē cū ex iuſta cauſa excōmunicator que ri nō pōt vel difficulter inueniri: tūc abſolui pōt ab ep̄o vel ꝓprio ſacerdo te. de excōi. ca. nuꝑ. in fine. Abſoluuntur a ſolo papa: incendia rij eccleſie ⁊ fractores denunciati. eo. ti. ca. tua nos. ⁊ ca. ꝯqueſti. al̓s ab epi ſcopo abſoluuntur. Abſoluit̉ a ſolo papa ſciēter vtens litteris falſis. de crimine falſi. lib. v. ti. xx. ca. dura. Abſoluere pn̄t legati miſſi a latere pape: de iniectiōe manus violēta. de ſentē. excō. ca. ad eminentiaꝫ. li. v. ti. xxxix. Sꝫ legati nō miſſi a latere tm̄
zum Hauptmenü