Qui matri. accu. poſ. menſes. ꝙ cū p̄ſumat̉ eius hēri notitia ignorare ſe dicēs dꝫ ꝓbare dilucide. ⁊ ſic nō ſufficit iuramētū ēt in ſupplem̄ tū ꝓbatōis vt ibi refert car. ꝑ gl. in. c. iā lr̄is in pͥn. sͣ. d̓ teſti. ⁊ ꝓ Io. an. facit gl. in. l. j. cōit̓ approbata. C. ꝗ ⁊ aduer. qͦs q̄ vult ꝙ vbi p̄ſumptio ē ꝯͣ aliquē ꝑ ſemiplenā ꝓbatōeꝫ. n̄ deferet̉ iuramētū in ſupplementū ꝓbatōis. Ex ꝗbus con cludendū ē ꝙ dictū gloſe nō eſt vniuerſal̓r veꝝ. ¶ Glo. vlt. prīo colligit dictū ex tex. opponit ⁊ ſoluit ⁊ ꝓ ſol̓one ponit diuerſitatē int̓ accuſatorē ⁊ teſtē ⁊ hꝫ rōneꝫ diuerſitatis. Scd̓a ibi ſꝫ nūꝗd q̄rit arguit ꝓ ⁊ ꝯͣ. pōit opi. Ioā. ⁊ ſoluit. ¶ In gl. ibi iura poſſeſſionū a maioribꝰ ꝯͣcta ꝑdurant ⁊ ſucceſſorē actoris ſui culpa cōmittat̉. In ẜa ꝑte gl. ibi cū ꝗdā in fi. vltīo incipit ꝙ ſimpl̓r dr̄ modicū tp̄s quo potuit ſarcinulas cōpone̓ ⁊ q̄rere aduocatum. ¶ Reruer tor ad primā ꝑtē no. pͥncipiū gl. de dr̄ia int̓ accuſatores ⁊ teſtē. ⁊ dic ꝙ teſtis ſuſpectꝰ repellit̉ ēt ſi nō ſit culpabil̓. ſe cus in accuſatore ꝗ nō repellit̉ niſi ſit culpabil̓ vt hic in fi. ⁊ Ia. dicit ad hoc vt repellat̉ accuſator. oꝫ ꝙ ſuſpitio oria tur ex ꝓpͥa culpa vt hic. ⁊ sͣ. eo. c. ſignificāte. ⁊ ꝓ hoc īduc̄ Hoſt. ꝙ in cauſis mat. ꝓpͥe dr̄ accuſator vide ꝙ dixi ī. c. a nobis. sͣ. in. j. oppoſitōe. ⁊ sͣ. de ꝓcu. c. tue. ¶ No. ij. ex ẜa ꝑte qd̓ dr̄ res ītegra ante ꝯͣctū mat. ⁊ eſt gl. no. ⁊ ẜꝫ aliqͦs maxīe ẜm Car. flo. ſingularis. ⁊ cū ea ꝯcordat Inn. ⁊ Io. an. h̓ alle. ꝓ hoc. c. ſi tibi abn̄ti. d̓ p̄ben. li. vj. facit ꝙ not. in cle. ſepe. de v̓. ſi.§. ⁊ qꝛ in gl. vbi gͦ ẜm Car. flo. goſ. aūt vt refert Io. an. dicit ꝙ iſte admittet̉ vſqꝫ ad diē ſolēnis bn̄ dictōis. que dꝫ pͥuenire ꝯſumationē mat. xxx. q. v. c. j. ⁊. j. ⁊ c. ſpōſus ꝙ r̄p̄hēdit hō. ꝗ ſtat cū gl. io. an. dic̄ ꝙ forte go. hūit eundē intellectū iuxta ꝯſuetudinē locoꝝ vbi in bene dictōe vel poſt ꝯͣhit̉. Et ex his īfert̉ ꝙ lapſo edicto ꝙ mit titur in cā clectōis ꝗlibet admittet̉ re integra. niſi ꝓceſſuꝫ ſit ad cōfirmatōeꝫ. ꝙ bn̄ no. qꝛ hec gl. in hͦ ſepe allegat. ¶ Panor. dicit no. fi. gl. ſingl̓r qꝛ facit ad. q. quā predixi d̓ ſcolari volēte recede̓ a ſtudio. ſi prefigit̉ terminꝰ volēti bus agere vtꝝ poſt terminū debeat ꝗs audiri. ⁊ gl. iſta fa cit ꝙ ſic ſi res eſt ītegra ſꝫ dicit ītelligendā eē integrā. qn̄ nō fecit preparamēta. q̄ ſine dāno ſuo nō pōt omitte̓ ar. ī c. ī cauſis. ⁊ ꝙ ibi no. sͣ. d̓ elec. ꝗd.n. ſi ſpōſus elapſo termi. no edicti parauit multa. q̄ nō pōt differre ſine magno diſ pēdio certe abſurdū eēt dice̓ accuſationē admittendā pꝰ fi. ¶ Sꝫ q̄ro circa hāc gl. ⁊ maͣm d̓cre. ꝗd ſi īedicto non fuit ſtatutꝰ terminꝰ. Inno. dicit ꝙ venire dꝫ an̄ certū tp̄us cū quodā tēperamento tn̄. ff. d̓ ſolu. l. ꝙ dicimꝰ. ff. ex ꝗ. ca. maio. l. ab hoſtibꝰ.§. vlt. Et ex hoc no. ꝙ valet citatio ſiue terminꝰ ſiue certa die. vt dixi. sͣ. in euidētialibus ⁊. c. cū pa rati. d̓ ap. ¶ Quero. ij. ꝗd ſi dictū eſt ꝙ poſt terminꝰ nullꝰ audiet̉. Inno. ꝙ adhuc ꝓcedit ꝙ dicit gl. hic ī fi. qꝛ audiet̉ veniens an̄ ꝯͣctuꝫ mat. ar. ff. d̓ ope. lega. l. mancipioꝝ. ⁊. l. ſi optio. ſꝫ poſt ꝯͣctū nō audiet̉ vt h̓ ⁊ ar. C. de remiſ. pig. l. ſi eo. C. ſi vt ſe ab he̓. abſti. auc. ſi oēs ꝗ fi. ſint legi. c. lator. ꝗ dā tn̄ vt refert Inno. dicūt ꝙ nullꝰ audiat̉ ⁊ ꝑinde ac ſi ſit ſuꝑ hoc lata ſnīa ꝑ quā ꝓnūciet̉ nemineꝫ deinceps audiē dū ar C. d̓ īge. ⁊ ma. l. diffamari Inno. v̓o dic̄ ꝙ ſnīa neceſ ſaria eſt ⁊ ꝓdeſt ad hoc vt nemo audiat̉ ēt an̄ mat. ꝯͣctum ſecus ſi nō eſt lata ſnīa qꝛ tūc audiet̉ vt in gl. nr̄a ꝙ placet h̓ bu. ⁊ Car. flo. ꝗ alle. ad hͦ. ff. d̓ accu. l. titia vbi ēt ꝓbatur ꝙ talis ſnīa eſt interlocutoria ⁊ ab ea nō appellat̉ et de iu re ciuili cū nō expectet diffinitiuā poſt ſe. vide Bart. in. d. l. titia ⁊ in. l. mācipioꝝ. ff. de optō. lega. Bald. in. c. qm̄ fre quēt̉ in magna exͣ. vt lite nō ꝯte. facit gl. in. l. ſꝫ ſi ꝑ p̄torē.§. ſꝫ ſi duꝫ d̓creto. ff. ex ꝗb. cau. ma. ꝑ legiſtas ī. d. l. diffamari ⁊ in. l. ſi eo tꝑe. C. de diſ. pig. in. l. j. C. vt nemo inuitus Et dic ẜm eū ꝙ terminus ꝗ p̄figit̉ pōt apponi ēt ſine cāe cognitōe ad effectū p̄cludēdi viā agere volētibus ſꝫ reo ad faciendū defenſiones nō niſi cā cognita qd̓ notat dy. ī re gula indultū li. vj. ⁊ Bar. in. l. titia pͥalle. ⁊ ꝓ hoc facit qd̓ rei ſūt fauorabiles de ꝓbatōibꝰ. c. ex lr̄is rl̓a nullꝰ pl̓ibus li. vj. ¶ Sꝫ op. ꝯͣ predcā ⁊ determinatōeꝫ precedentē. qd̓ poſt edictorū lapſuꝫ nō noceat vt poſt audiri non debeat .C. cōminatōes vel epiſtolas lege interlocutio ⁊ C. d̓ ſen. ⁊ inter. l. ex ſtipl̓atōe inno. ſoluit ꝙ p̄dicta ꝓcedūt qn̄ per decretū ꝗs ꝓhibet̉ ab agēdo vel optādo vel ſil̓ibus. ſecꝰ ſi ꝑ decretū īponit̉ alicui vt duplū vel quadruplū ſoluat ſi aliꝗd nō fecerit. nā nūc ēt ſi illud nō īcurrit penā vt ī ꝯͣrijs nō niſi ī cāu ſpeciali. ff. d̓ admi. tu. l. tutor ꝗ reꝑtoriū.§. ſi d̓ poſitioni vbi dr̄ ꝙ poſt cōminationē factā tutori a p̄tore vt pecuniā pupilli deponat ī emptionē p̄dioꝝ. ſi nō ē peti tuꝫ currūt vſure. ſꝫ vt ibi dicit glo. hoc ē ꝑꝑ morē nō ex vicōminatōnis vl̓ ibi ſpeciale fauore pupilli vtraqꝫ ſolutio ſtare poteſt ẜm car. Et p̄miſſa ꝓcedūt dicit inno. qn̄ talia fiūt cā nō cognita al̓s oīo ſeruanda ſunt. ita ītelligit̉. l. īter locutio nā ſi cā cognita fiāt oīo ſeruāda ſūt. C. cominatō nes vel epiſtolas. l. ea que non cognita potius cēſet̉ cōmi natio qͣꝫ diffinitio. d. l. īterlocutio et pro hoc facit ꝙ not. io. an. d̓ ꝓcu. ī. c. ī nr̄a ſuꝑ glo. vlti. ver. hoc dicēdū et ſequē tibꝰ. et ī. c. ij. de ī īte. reſti. ſuꝑ glo. vr̄ et ſuꝑ glo. vltīa. Quo āt ad. l. ea q̄ dicit. d. car. ⁊ bn̄ ꝙ loꝗt̉ in ſnīa diffinitiua. quā iudex nō mutuat vt ibi dicit gl. ⁊ ꝓ hͦ de ap. c. cū ceſſante. ⁊ ꝙ ibi no. ⁊ pͥdcā ꝓcedūt qn̄ terminꝰ ſtatuit̉ a iudice. bu. ex p̄dictꝭ diſtinguit. aut d̓cretū emanauerit vel ſtatuto ter mini ſine cāe cognitōe ⁊ termīs nō eſt ꝑemptoriꝰ ⁊ īdiffe rent̓ poſt terminū audiet̉. aut emanauit cū cāe cognitōe ⁊ ſine ſnīa. ⁊ dato ſit cōminatō facta ⁊ tūc diſtinguit anres ē integra vel nō. prīo cāu audit̉. ẜo cāu n̄. Quero. iij. circa p̄dcā ꝗd ſi terminꝰ fuit ſtatutꝰ a lege dicit Inn. ꝙ pꝰ termi nū nō lꝫ ꝓpone̓ ēt ſi lex ſit mūicipal̓. ff. de d̓cre. ab ord. fac. l. vltīa. ⁊ ex hͦ dicit Inno. n̄ videri dr̄iaꝫ hͦ cā. ſiue adiciat̉ ꝙ pꝰ terminū nullꝰ audiat̉ ſiue n̄. aliud tn̄ ē cū ſimpl̓r īter dicit̉ aliqd̓ alicui. nā ſi ꝯͣ factū fuerit tꝫ de mr̄i. ꝯͣcto ꝯͣ īter di. ec. c. ij. niſi adiectū fuerit ꝙ ſi ꝯͣctū fuerit nō teneat. c. di lecto de p̄bē. Mihi vr̄ ꝙ ſi lex nō dicat ꝙ poſt terminum nullꝰ audiat̉ ꝙ poſt terminū poſſit audiri ⁊ adduco glo. ī c. veniēteſ.§. ꝙ ſi ꝑ. xx. in v̓bo expectati de ele. li. vj. vbi terminꝰ aſſignatꝰ a lege ita demū īducit pͥuationē iuris abſqꝫ more purgatōe ſi ſit canō late ſentētie ⁊ hāc gl. ponderat ang. in conſi. lxix. ꝙ īcipit qm̄. facit gl. ī cle. j. ī v̓. īhibēteſ d̓ iure patro. ⁊ hoc voluit bal. in. c. ex litteris d̓ conſtitutio. in .iij. col. ⁊ ita tenꝫ pau. de ca. in conſi. xxxvij. qd̓ īcipit ī criſti noīe amē poſt poſitis auctoritatibꝰ. licet ꝓ Inn. multū faciat tex. in. l. ſcire oportet.§. ꝯſequēſ. ff. d̓ exec. tu. ſꝫ ad illū .§. ꝯſequīs do. ſingularē intellectū. nā loꝗt̉ in tꝑe aſſignato a lege ad morā purgandā quo elapſo nulla poſtea admittit̉ more purgatō. l. ſancimꝰ vbi ca. C. d̓ fideiu. ang. bal. pa. vbi ꝓxīe na tutor ſtatiꝫ ē in mora ſi nō admīſtrat bona pupilli. ſꝫ tp̄s ad excuſandū ē qͣſi ad morā purgādam. l. j. in pͥn. ff. de admi. tu. ⁊ ita loꝗt̉ ille.§. dic tenēdo cū Inn. ꝙ rō diuerſitatis int̓ terminū ſtatutū a lege ⁊ terminū ſtatutū ab hoīe ē qꝛ pͥmꝰ dr̄ ꝑemptoriꝰ nec p̄t a iudice īmuta ri de ap. c. cū ſit vbi de hͦ. ſcd̓us āt p̄t īmutari d̓ re iud. c. ꝙ ad ꝯſultationū d̓ excep. c. paſtoral̓ de hͦ in rl̓a īdultū. li. vj. q̄ tn̄ rō n̄ multū ꝯcludit. Quero an ⁊ qn̄ poſt edictū ꝗſ au diat̉ gaſ. ⁊ car. poſt eū diſtinguit. ꝙ aūt edictū fuit ſin̄ ter mino aut cū termino pͦ cāu audit̉ cuꝫ quodā tēperam̄to. vide in prīa qōne poſt gl. ẜo cāu aut res n̄ eſt integra. aut ſic. pͦ cāu aut denūciat aūt accuſat. ſi denūciat aut ad peni tentiā ⁊ audit̉ ⁊ dixi ſuꝑ gl. ⁊ ita aut denūciatio ē iudicial̓. ⁊ dicd̓ illa vt ī accuſatōe d̓ qͦ in ſeq. mēbro. ſi āt accuſat n̄ audit̉ vt dixi ī gl. fi. v̓. ſꝫ nūꝗd. fallit ī cāibꝰ d̓ ꝗbꝰ hic ī lr̄a ſi āt res ē ītegra. ⁊ tūc aut agit̉ d̓ magno p̄iudicio vt ꝗs ſol uat duplū niſi ſic fecerit aut d̓ ꝑuo vt n̄ audit̉ ad accuſādū tāqͣꝫ ꝗlibꝫ de populo. ⁊ h̓ prīo cāun p̄iudicat. cēſet̉.n. cō mīatio. vt. C. cōia vl̓ ep̄i. lege īterlocutio ⁊ dixi. sͣ. ī. ij. q. ī fi. ẜo eāu aut̓ n̄ fuit adiectū in termīo qd̓ poſtea nullꝰ audiat̉ aut ſic. ſi n̄ fuit adiectū. aut aliꝗs oppoſuit ⁊ ſuccubuit ⁊ n̄ audit̉ niſi dicat illū fuiſſe p̄uaricatū vt dixi ī gl. ī v̓. r̄pellēdus ī vltia ꝑte. aut nēo ſe oppoſuit ⁊ audiet̉ vt dixi. ī. q. ij. pꝰ gl. ſi āt adiectū ſit ꝙ nēo audit̉ pꝰ terminū n̄ audit̉ op ponēs de ſuo p̄iudicio vt dixi ſupra ī gl. qͦrta. Quīto q̄ro poſt panor. hͦ ī fi. col. lꝫ. sͣ. aſſertiue ꝑtrāſiuerī an valeat pͥſi xio termini ſine cāe cognitione. Dynus in regula indultū