Pe confeſſione ne ſacerdos ſciat ꝯfeſſiōeꝫ aliquē hereticum ī parrochia ſuā vl̓ alibi alios īducit ad hereſim. qͥd faciet iſte ſacerdos: Raꝝ. in ſum. ſua videt̉ dicere ī iſto caſu cōfeſſiōꝫ poſſe reuela ri. Et ſua ē. qꝛ tal̓ ẜuat fidē eccl̓ie ſit hereticꝰ infi­del̓. fides ē ei ẜuāda. xxiij. q.i. noli. Salua tn̄ reuerētia eiꝰ videt̉ magꝭ ꝯſona v̓itati alia opinio quā etiā ip̄e Rar. re­citat.ſ. ſacerdos debꝫ reuelare ꝯfeſſiōeꝫ ip̄iꝰ: ſꝫ dꝫ ire ad ep̄m vl̓ ad inqͥſitorē dicere. Cuſtodi vigila ſuꝑ oues tuas lupꝰ ē ī grege tuo. Et dic̄ Ray. iſte ē fidel̓ non ē ei ẜuāda fides. Dico reuelādo cōfeſſiōem fides frāgit̉ hoī ſꝫ deo eſt fidel̓ ī oībꝰ vijs ſuis Sꝫ nūqͥd ꝯfitēs p̄t licētia re cōfeſſorē ſic dicat illa dic̄ ei ī cōfeſſiōe. Dico cōfitēs bn̄ p̄t facere illa cōfeſſor ſcit vt deꝰ etiā ſciat vt. dicen do.ſ. ei extra cōfeſſiōeꝫ eidē dixit ī cōfeſſiōe. ſic cōfeſſor po terit illa dicere exqͦ audiuit illa vt extra cōfeſſiōeꝫ. Sꝫ nūqͥd ſufficit cōfitēs dicat cōfeſſori dicēdo. ego do vob̓ li­centiā dicēdi ea dixi ī cōfeſſiōe. vel oꝑtꝫ replicet ſibi oīa extra cōfeſſiōeꝫ. Aliqͥ doctores dicūt ſufficit vt licētiet feſſorē. Tn̄ Durādꝰ in qͣrto ſuo dicit ſufficit. īmo tenet̉ oīa replicare ſibi extra cōfeſſiōeꝫ. Et ſua occurrit ē iſta qꝛ ī his ſunt de neceſſitate ſacramēti nullꝰ p̄t diſpēſare. nec etiā papa de magis videret̉. ſꝫ tenere ſecretū ē de neceſſita­te cōfeſſiōis ſacramētal̓. vt ꝓbat diffuſe. nullꝰ p̄t ꝯͣ diſpē­ſare. et cōſeq̄ns nullꝰ p̄t licētiare illa dicūt̉ ī cōfeſſi one reuellēt̉. ideo ad reuelent̉ oꝑtet ſciant̉ aliter qͣꝫ feſſiōem. Et ex his patet ſi qͥs ſciat aliqͥd cōfeſſiōeꝫ. ex tra cōfeſſiōem p̄t illud reuelare: et teſtificari ſuꝑ illo eodē quo ſcit extra cōfeſſiōem. Sta etiam ſigillū confeſſio­nis directe et principaliter reſpicit peccata. vt patet ex pre­allegato decreto. Omnis vtriuſqꝫ ſexꝰ. vbi dicitur. Caueat omnis ſacerdos ne verbo aut ſigno: aut quouis alio modo peccata ꝓdat. ex conſequēti tamē ex quadā cōgruitate reſpi­cit alia. Et hec de confeſſione ſufficiant.