¶ Tracta. IIII. ſecūde partis debꝫ ei dare ſi poteſt. eſto etiā ꝙ p̄latus exp̄ſſe inhiberet ſibi qꝛ in tali caſu oīs homo tenet̉ ex p̄cepto dei ſubuenire ꝓxīo iuxta illd̓. Paſce fame moriētē ⁊c̄. xlviij. di. ſicut hi. At etiā ī tali caſu oīa ſunt cōia.xlviij. di. ſicut hi ¶ Nota tn̄ ꝙ ſi mōachꝰ nō habēs admīſtratōeꝫ de p̄cepto abbatis vadat ad ꝑe grinatōem vl̓ ad ſtudiū ſine aliqͥ diſtinctōe p̄t dare elemoſinā. nā eoip̄o ꝙ p̄latꝰ dedit ſibi licētiā ſtādi ī ſcolis vel eūdi ad ꝑegrinatōeꝫ videt̉ ſibi dediſſe licētiā faciēdi oīa q̄ ſcholares honeſti et ꝑegrini ſolēt facere. ita tn̄ ꝙ moderate faciat. Qui libꝫ em̄ dꝫ ſe ꝯformare moribꝰ illoꝝ inter qͦs viuit. xlii. diſ. c. acereabſqꝫ licētia vi nāQuiſqͥs. ¶ Sꝫ nūqͥd vxor p̄t elēoſit a ri ſui. Dicendū ꝙ ſi vxor habꝫ res ꝑafernalēs.i. ꝓpͥas p̄ter dotē. ſic dicta a para qd̓ ē iuxta: et fernas qd̓ ē dos. q̄ſi iuxta dotē. p̄t de illis facere elēoſinā etiā īuito marito. C. d̓ pac. le. c. qͥ hac. De rebꝰ etiā viri ſui ſicut de pane ⁊ vino ⁊ alijs rebꝰ q̄ bono ac approbato ⁊ laudabili more ſolēt ad diſpēſatōeꝫ vxoris ꝑtinere p̄t facere elemoſinā moderate: et ẜm facultatē viri ⁊ ẜm maiorē vl̓ minorē indigētiā ⁊ multitudinē paupeꝝ. Et dꝫ ſibi formare ꝯſcīaꝫ ꝙ nō diſpliceat marito ī corde. etiā ſi qn̄qꝫ ꝓhibuit ei ore. Solēt em̄ mariti facere taleꝫ ꝓhibitōeꝫ vxoribꝰ nō vt retrahāt eaſa toto ſꝫ ab exceſſu q̄m ſuſpicāt̉ eas facturas ſi haberēt habenas nimis laxas. Po teſt etiā ſibi formare ꝯſcīaꝫ ex qͣlitate ⁊ miſeria pauꝑis: cogitās ꝙ ſi maritꝰ videret illū oībꝰ modis placeret ei ꝙ faceret ſibi elemoſinā. Sꝫ ſi oīo ⁊ p̄ciſe dictet ſibi ꝙ viro diſpliceat deponat ꝯſcīam ſi p̄t. ſi nō p̄t nō det ⁊ doleat ꝙ nō p̄t dare. Et ſic intelligo iſtud c. xxxiij. q. v. mulierē ꝯſtat. ī fi. vbi d̓r ꝙ cū ſcādalo viri vxor nō debet facere elemoſinā. Et iſtud ītel ligo niſi pauꝑ ſit in extrema neceſſitate ꝯſtitutꝰ. qꝛ tūc intrepide dꝫ dare alias peccaret. Et qd̓ dixi de rebꝰ viri etiā d̓ do talibꝰ dixi. Nā reꝝ dotaliū illibatū dominiū apud virū eſt. Q. de iure do. c. in rebꝰ. Dn̄s aūt Albertꝰ dicit ꝙ ſi ml̓ier ſit lucroſa.i. ſi ex officio ſuo vl̓ mīſterio lucret̉: eſto ꝙ nō hꝫ bona ꝑafernalia de eo qd̓ lucrat̉ p̄t facere elemoſina ſine mādato ⁊ ꝯſenſu viri. Etiā filiuſfamilias nō p̄t facere elēoſinā de