¶ De ſatiſfactione ꝑ aliquē. tūc ſi amiſit nō p̄t repetere qd̓ amiſit: ſꝫ ille qͥ lucra tus eſt tenet̉ pauꝑibꝰ erogare vl̓ reſtituere ī iudicio anie ſue. Aut luſit attractꝰ ꝑ vim vl̓ ꝑ importunitatē alteriꝰ. ⁊ tunc ſi amiſit p̄t repetere. ſi v̓o lucratꝰ eſt nō tenet̉ reſtituere: ſꝫ qd̓ lucratꝰ eſt pauꝑibꝰ dꝫ erogare. Iſtā ſentētiā ꝓbat ꝑ multa iura. ⁊ eſt ſatis cōſona rōni et eqͥtati. Notandū tn̄ ꝙ ſunt aliq̄ ꝑſone qͥbꝰ indiſtincte tenet̉ qͥs reſtituere qͥcqͥd ab eis lucratꝰ eſt in ludo. vt furioſi. ꝓdigi. pupilli. minores. xxxv. annoꝝ. mē te capti. ſurdi ceci et muti. ⁊ qͥ morbo ꝑpetuo laborāt. qꝛ tales rebꝰ ſuis p̄eſſe nō poſſunt. iō dant̉ eis tutores ⁊ curatoreſ Idē videt̉ eſſe de monachis ⁊ ceteris religioſis ⁊ filijſfamilias. qͥ nō habēt peculiū caſtrēſe vl̓ qͣſi caſtrēſe. ⁊ de vxore q̄ nō habet res ꝑafernales. ⁊ etiā de admīſtratōe reꝝ eccl̓iaſticaꝝ que paupeꝝ ſunt ⁊ ſil̓ibꝰ. vnde nec p̄lati nec curati pn̄t ea remittere debitoribꝰ ne ꝓdigi vl̓ diſſipatores videant̉. Naꝫ cū talis pecunie admīſtratio multiplici rōe iuris ⁊ facti ſit culpabil̓ ⁊ vicioſa reſtituēda ē nō dico ei qͥ eam amiſit ī ludo ſꝫ tutori vel curatori. vel marito vl̓ patri: vl̓ eccleſie vel monaſterio. ¶ Scd̓m ꝯſideratū circa elēoſinā.ſ. qͥs p̄t facere elēoſinam. emoſinā poteſt facere qͥcunqꝫ ſui ē iuris. et habet dominiū vl̓ admīſtratōem aliquoꝝ bonoꝝ tꝑaliuꝫ Nūquid gͦ mōachꝰ vl̓ aliqͣ ꝑſona religioſa p̄t facere elemoſinā. Dico ꝙ talis ꝑſona aut habꝫ admīſtratōem aūt nō. Si habꝫ adminiſtratōeꝫ p̄t ⁊ debꝫ. īmo quicqͥd ſibi ſuꝑ eſt in neceſſitatibꝰ eccl̓ie et cauſis pijs ē exponendū. dicente btō Bernardo. Bona eccl̓ie bona paupeꝝ ſunt. ⁊ qͥcquid a miniſtris eccleſie vltra victū et veſtitū retinet̉ totū ē ſacrilegiū et rapina. Si aūt nō habet admīſtratōeꝫ ſaluo meliori iudicio vel cōſilio credo ꝙ nō p̄t nec debet facere elemoſinā niſi de p̄lati ſui licētia petita et obtenta. Monachꝰ em̄ non poteſt tractare etiā vtilitates ſui monaſterij niſi de p̄cepto abbatis ſui. xvi. q.i. monachi. de conſe. di. v. nō oportet. Et hoc intelligo niſi ille qui petit elemoſinā ſit in extrema neceſſitate conſtitutus. id ē indigeat ad mortem. quia in illo