familia ptātis nō incurrit excōicatōꝫ ſi ad mādatū ep̄i capit clericū et ducit ad carcerem etiā violēter vt in. c. vt fame. de ſen. excōi. et an̄ iudex ſecularis teneat̉ indi ſtincte dare ſuā familiā et omne auxiliū iudici eccīaſti co poſtulāti. jͣ. dicā. In glo. i. ibi cū freq̄ns ⁊ clamo ſa fama. vult ergo glo. tex. reſtringere vt tūc poſſit ep̄s inqͥrere ꝯtra ſubditū cū vehemēs infamia inſurrexit cō tra eū. dicūt doc. et bene hͦ dictū ꝓcedere in inꝗſitione ordinaria et ſpāli que.ſ. ſit ꝯtra certā ꝑſonaꝫ ẜꝫ gn̓aliter nō reqͥritur ꝙ īfamia p̄cedat per hͦ qꝛ ep̄s viſitādo in quirit generaliter qͣliter viuāt populi. ad hͦ. x. q. i. c. relatū. et. c. placuit. et in. c. i. de cenſi. li. vi. Ad idē. xxxv. q. vi. et in. c. ep̄s. in ſi nodo ideꝫ eſt qn̄ delictū ē notorium et neſcitur quis illud ꝯmiſit naꝫ tūc ſuꝑior facit inꝗſitionē generalē vt noͣ. Inno. in. c. bone. ele. i. s. de el. et. bar. in. l. fi. ff. de q̄ſtio. ideꝫ dic cū p̄latus inquirit nō ad finē puniēdi ſꝫ in fineꝫ īpediendi ꝓmotioneꝫ ad aliquā p̄lationeꝫ vel ad ordines naꝫ ſine aliqua infamia p̄cedenti debet tūc ſuꝑior inꝗrere de vita ⁊ moribus ꝓmouendi. ad hͦ qd̓ ſe. et noͣ. in. c. i. de poſt. p̄la. et in. c. cū nobis. de elec. In glo. in ꝟ. canones. ibi et de quocūqꝫ mortali peccato. Aduerte qꝛ glo. p̓ma frōte videt̉ ſibi ꝯtraria. naꝫ pͥmo dicit ꝙ ep̄s dūtaxat debet inꝗrere de cauſis ſinodalibꝰ.i. de cauſis ſpectā tibus ad foꝝ eccīaſticū et dixi de ſinodalibꝰ qꝛ omnes cauſe olim deferebātur ad ſinodū ep̄oꝝ. vi. q. iij. in. c. i. et. ij. ⁊ in. c. i. de iudi. tn̄ poſtea ſubijcit ꝙ de quolibꝫ peccato mortali debꝫ ep̄s īꝗrere et ſic videret̉ exhauſta iuriſdictio iudicū ſeculariū ꝯtra. c. rex debet. xxiij. q. v. hanc materiā examīaui in. c. nos inter. d̓ pur. ca. vbi bona glo. ⁊ longe latius in. d. c. cū ſit generale. et cōclude ꝓ intellectu glo. ꝙ quedā ſunt crimīa mere ec cleſiaſtica de quibꝰ iudex ſecularis nullo mō ſe ītromit tere pōt vt eſt crimē hereſis de hereti. vt inqͥſitionis. §. prohibemꝰ. li. vi. q̄daꝫ ſunt crimīa mixta de quibꝰ vterqꝫ.ſ. ſecularis et eccleſiaſticꝰ cognoſcere pn̄t vt cri men ſacrilegij vt in. c. cū ſit generale. p̄alle. et in. c. felicis. de pe. li. vi. Regulariter ꝟo de alijs crimībus in terris imperij nō pōt iudex eccleſiaſticꝰ ſe īpedire niſi indirecte quo ad penitētiaꝫ imponēdaꝫ et ad delictum ꝓhibendū vt in. c. nouit. de iudi. niſi delictū ſit notori um. nam tūc cū dep̄hendat̉ negligentia iudicis ſecula ris pōt iudex eccleſiaſticus ꝓcedere vt noͣ hic Inno. et in. d. c. nouit. facit. c. i. in.§. notoria. de cēſi. li. vi. Et in fi. glo. noͣ glo. qꝛ ſatis eſt plena ī materia ſua et ideꝫ ſentit glo. in. c. iudicet. iij. q. vij. et cōcidit glo. ꝙ neqꝫ ꝯdemnādo neqꝫ abſoluēdo dꝫ iudex ſequi ꝯſcīaꝫ ſu am ſꝫ moueri ex ꝓbatōibꝰ corā eo factis. Do. an. reci tat hͦ dc̄a cal. q̄ poſuit in. c. paſtoralis.§. qꝛ ꝟo.s. de offi. d̓le. ⁊ ibi ego recitaui ⁊ plene examīaui iſtū paſſū et ſeqͥtur do. an. cal. p̄terqͣꝫ in vno. dicit enī ꝙ ſi iudex habet cōſcīaꝫ ꝯtra reū ſed accuſator nō ꝓbat nō debet eū abſoluere diffinitiue vt dicit cal. ſꝫ ſolū in obſeruatione iudicij qꝛ ſi abſolueret diffinitiua illa ſnīa obſtiret in alio iudicio ⁊ ſic reus trāſiret impunitus. ſꝫ mihi plus placet opi. cal. qꝛ in nullo facit cōtra ꝯſcīaꝫ in abſoluendo eū pure et ſimpliciter qꝛ non ſequit̉ effcrimi noſus ergo neceſſario cōdemnādus quia non debet cōdemnari crimīoſus niſi accuſetur et ꝓbetur. vt. vi. ꝗ ij. in. c. ſi tantū. et in. c. hoc placuit. et in. l. ex reſcrip. ff. de mune. ⁊ bone. vnde exquo delictū nō eſt probatum debet illum abſoluere qꝛ occulta ſunt relindenda iudicio dei. vi. q. i. ſi omnes. facit. c. qualiter ⁊ qn̄ elec. i. in fi. de accuſa. Item xp̄s ſimpliciter abſoluat muli erem quā ſciebat adulterā dum dixit quis ſe accuſauit mulier. et illa reſpōdente nemo dn̄e. dixit xp̄s nec ego te cōdemnabo vade et noli ampliꝰ peccare vt habet̉ ī euāgelio. xp̄i aūt actio noſtra eſt inſtructio vt. jͣ. c. xxi. et. ij. q. i. deus. et. c. ſignificaſti. s. de ele. ⁊ licet iſte cui tet penam corporalē non euitabit eternaꝫ. ſecus econtra quādo iudex habet cōſcientiā firmaꝫ pro reo. non enim debet eum cōdemnare ꝓpter ꝓbationes quia in nocens eſt puniendus et certe tūc faceret cōtra cōſciē tiam ſi puniret innocentē. Ultimo ergo aduerte qꝛ glo. inepte poſuit additionē ī fi. dū dicit qͥ ꝯtra ꝯſcīaꝫ iudicat punit̉ et tamē pͥmo dixerat ꝙ nō debet iudicare ẜm ꝯſcīam ẜ ſcd̓m allegatā. nec glo. fideliter recitat. caſum illius. c. cum eterni. nam ibi ſimpliciter non di citur ꝙ iudicās cōtra cōſcientiā ſit puniendus. nam ſi hoc diceret ceſſaret hec diſceptatio ẜꝫ dicit ꝯtra ꝯſcīaꝫ et cōtra iuſticiā quaſi dicat. ꝙ ſi iudicat ſimpliciter cō tra iuſticiaꝫ non īcurrit penaꝫ de qua ibi niſi etiā faciat cōtra cōſcīaꝫ nam ſepe iudex iudicat iniuſte ꝑ errorem et nō ex certa ſcīa quo caſu non punit̉ illa pena de qͣ ibi et ſic pōderādo illū tex. potes euitare cōtrariū qd̓ de illo multū ſtricte formare poteſt. In glo. in ver. publicū. ī fi. Nota duo ex glo. Primo ꝙ ſicut iudex ſecularis dꝫ īpendere ſuū brachiū et auxiliū iudici eccleſiaſtico ita iudex eccīaſticus debet iuuare ſeculares cōtra ſubiectos ſibi rebelles. Scd̓o noͣ ꝙ iudex ſecularis pōt cōpelli per excōicationē ad dandū familiam et auxilium ſuū iudici eccīaſtico. Inn. fatetur hoc primū ſed dat duas differētias in hoc inter eccīaſticum et ſecularē prima qꝛ eccīaſticus pōt cōpellere ſeculare ſi nō vellet ſibi īpendere auxiliū vt in iuribꝰ alle. ī glo. ſꝫ nō ecōtra qꝛ ſecularis nō pōt cōpellere eccīaſticū qꝛ maior eſt eo. facit. c. qualiter. d̓ iudi. et. c. legimꝰ. in fi. xciij. di. Scd̓a differentia qꝛ eccīaſticus nō tenet̉ iuua re ſecularē iudicem puta excōicando ſibi rebelles niſi prius fiat ſibi fides de proceſſu quia non debet excōmunicare niſi premittat admonitionem et ex iuſta caucauſa. ſed facta ſibi fide quod ſubditus iniuſte eſt re
zum Hauptmenü