Perſonas aūt habentes domicilia ex dioceſim vbi habes auctoritatem a dioceſano vt poſſis abſolue̓. oportet vt ul̓ tu ul̓ ip̄e qui eſt audiendus ſuꝑ hoc habeat licenciam ſpeālem ul̓ gn̓alē Sacerdos v̓o ſecularis ſi habet beneficiū ul̓ ecc̄iam que habet cu­ram aīarū. eoip̄o quo ip̄aꝫ recipit. habet licenciam audiendi ꝯfeſſiones parrochianoꝝ illius ecc̄ie ſolū ſine alia licencia. ſpeciali. non tn̄ ex ip̄a licencia tl̓i pt̄ abſolue̓ a caſibꝰ ep̄o reſeruatis. nec eciam pt̄ au dire ꝑrochianos aliaꝝ ecc̄iaꝝ niſi habeat licenciam ab ep̄o ſuꝑ hoc ul̓ alio qui dare poſſit. aut ip̄e pe­nitens hēat licenciā ut poſſit ꝯfiteri. hoc ſiue ab ep̄o. ſiue a ſuo ꝑrochiali ſac̓dote. vt dicit hoſtien̄. ī ſūma. In articulo tamen mortis pt̄ qͥlibet abſolui a quolibet ſac̓dote. eciā habente ſuꝑ hoc auctori­tatem vbi qui poſſet non adeſſet. a quacūqꝫ ex­cōicacōis ſentencia eciā apl̓ice ſedi reſeruata. ad abſolucionem. ab omni caſu peccatoꝝ et de qua­cūqꝫ dioceſi exiſte̓t. Si tn̄ ꝑiculū euadit quantum ad ſnīas excōicacōis oportꝫ ſe eciam repn̄tet ei qui regulariter ualet abſoluere. alias reincidit in eaſdem ſnīas. hoc debes ei declarare Et ꝙͣuis ex ſnīa excōicacionis ꝓpter iniectōꝫ manuum violen­tam cuiꝰ abſolucō eēt apl̓ice ſedi reſeruata poſſꝫ q̓s abſolui auctoritate ep̄i ſui ī q̓bꝰdā cāibꝰ exͣ arti­culū mortis ut no. jnnoc̄. ti. excōicacōibꝰ excōica­cione pͥma. Iſtud tn̄ ē extēdēdū in abſolucione