ab excōicacionibꝰ alijs aplice ſedi reſeruatis et ſen tencijs ab homine. Sed ſolum ꝑmittitur in articu­lo mortis abſolucio hec ẜm jnno. Sed multi docto­res in hoc dicunt ꝯtra jnno. Vnde de iſta materia habes diffuſe in iſta parte pͥma C. xxij quod incipᵗ eos qui ibi omnino videas. Et quia qui ligatꝰ ē non valet aliū abſoluere ideo ſi eſſes aliqua ſnīa ī­retitꝰ excōicacionis maioris vl̓ ſuſpēſionis. hꝰ­modi auctoritate ꝯceſſa vti non vales Quod ſi tingeret vl̓ ignoranciam vl̓ inaduertenciā vl̓ certam ſcīam te aliquē abſoluere a quo non vale­bas ſiue ſentencia ſiue peccato vltra pdēm ꝯmiſſū teneris ſi vales ꝯmode. manifeſtare illi errorem ꝯ­miſſum. cum apud ecc̄iam militantem non ſit abſo­lutus. Hoc tamen verum eſt ſi excōicatus eras notorie. Nam ẜm pe. de. pal̓ abſolucio ab occulte excōicato tenet vt habes īfra ī ſcd̓a parte. abſo lucione ꝓpter abſolucionē tamen a peccatis ſolum in caſu non ꝯceſſo ſi grauiter peccas ſentēciā ex cōicacionis vel aliā incurrris Dicūt eciā jnno­hoſti. et Guil̓. qui ꝯfeſſus eſt ei qui de iure non habet beneficiū puta ſijmoniaco vel intruſo. hꝰ­modi quando hoc ſcitur tenetur iterū ꝯfiteri ei qui poſſit eum abſolue̓. exͣ. de pe. re. Si Ep̄s li. vi. Sꝫ regularit̉ ẜm hoſti. debꝫ q̓s ꝓp̓o ſac̓doti ꝯfiteri. vl̓ alteri de eiꝰ licencia Ex pe. re. pe. di. vi. Placuit. Caᵐ 2ᵐ. Quis ſit ꝓp̓us ſacerdos.