VIII. XLvxoris. ut ibidē. l. vl. 5º ſi vxor alienatiōiꝯſētiat ſecūdo pꝰ biēniū. exͣ d̓ iureiurā. cūꝯtīgat ī glo. a. b. dūmō ſint alie res viroex ꝗbꝰ ei ꝯſule poſſit. C. ad vell̓. aucͣ. ſiueauie. 6º. ſi tm̄ ſemel ꝯſentiat ⁊ cū hͦ iuret lꝫn. nō valeret talis ꝯtractꝰ ẜm leges valēttn̄ ẜm canōes. ut pꝫ ī. d. c. cū ꝯtigat. ī tex⁊ glo. ꝗa iuramentū qͣſi ꝓ ſecūdo ꝯſenſueēt. ⁊ ꝯtra illud venire n̄ lice̓t. Et ad hͦ iuscanōicū ẜuādū iudex eccleſie ordinariꝰcoge̓ debet ꝑ cenſurā eccleſiaſticā iudiceſſeculares. li. 6. de iureiurā. k. Et ẜm Io. anibidē hoc ītelligit̉ ſiue mulier iuret ꝑ ſe ſiue ꝑ ꝓcuratorē cui dederit ad hoc ſpeciale mandatū. exͣ de ꝓcu. c. vl. ⁊ di. 63. tibi.vbi de hoc. ¶ Eſto ꝙ mulier pͥmo iurauerit dotē vel donationē ꝓpter nuptias nonalienare nec alienatiōi ꝯſentire niſi ex cārōnabili ⁊ auctoritate iudicis. quid ſi poſtea ꝯſenſerit nō auctoritate iudicis et inrauerit nō cōtrauenire. ℟º. ẜm Hoſti. ſuꝑd. c. cū cōtingat. pͥmū matrimoniuꝫ ſeruabit̉. ar. extra de iureiurā. ea te. ⁊. c. intellecto. Sed ꝯͣ. e. ti. tua nos. Rn̄det Io. an. inc. lꝫ. ꝙ ibi pͥmū iuramentū fuit illicituꝫ ⁊iō nulli p̄iudicauit ſecūdū. ¶ Quid ſi mulier iuret rē dotalē alienatā non repetere.nūꝗd tale iuramentū erit ſeruādū. videt̉ꝙ ſic. ꝗa ſeruari pōt ſine īteritu vite et̓ne.⁊ mulieri tm̄ obeſt illud iuramentuꝫ nechēbit auctorē ꝑiurij papā. ut exͣ e. cū contingat. Et idē ē de adulto rē ſuā alienante⁊ iuramēto cōfirmāte. ut C. ſi aduerſꝰ vēdi. l. i. in ꝯſti. feu. hac edictali.§. ſacr̄a. Hoaūt intelligit illud. c. cū cōtingat hoc mō.ſ. cū ibi dr̄ ſeruare debēt ſubaudi ml̓ieres.ꝗa ꝓpria temeritate nō debēt venire ꝯͣ. ſꝫpapa reſtituet eas ꝓprio motu ſi īteruenerit iuramentū vi vel dolo p̄ſtitū. Et ideoſequit̉ ſiue vi ſiue dolo ⁊cͣ. ⁊ ſimilit̓ loꝗt̉aucten. ſacr̄a pubeꝝ. Sed qūo conſtabitde metu vel dolo. ℟º conſtabit ẜm Hoſtiex ꝑſpicuis inſidijs cōſiderata ꝑſonaꝝ qͣlitate. aut enī mulier ē q̄dā virago ⁊ ſic n̄p̄ſumit̉ coacta. aut ē nature debilis ⁊ virdure ceruicis ⁊ faciei ferocis. ⁊ tūc iudexattēdat an exigente neceſſitate vera resdotalis ſit alienata ⁊ tūc bn̄ ē. ar. extra d̓emp. ⁊ ven. ꝑuenit. aut vicio ꝓdigalitatisviri ⁊ tūc alienatio ē ſuſpecta. Itē an exꝑte creditoris fuerit adhibita cautela inramēti. ꝗa vix in hꝰ mōi p̄ſumit̉ ſponte pͥſtari. ut exͣ de renū. ſuꝑ hoc. Itē mulier ꝓbabit minas viri ⁊ forte v̓bera. exͣ de ſpōveniēs. ⁊ de deſpon. īpu. ex lr̄is. his oībuscōcurrētibus mulier abſolutionē poteritīpetrare. ¶ Quid ſi vir ſuaui eloꝗo mulierē inducat ad ꝯſentiendū. ℟º ẜm Hoſtiꝯſenſus valꝫ. ar. C. ſiꝗs aliquē teſta. ꝓhil. vl. Sed ar. ꝯͣ. ff. de dona. int̓ viꝝ ⁊ vxorēl. 3. ſed illud ītellige qn̄ non īteruenit iuramentū. ¶ Quid ſi mulier inducat̉ ad iuramentū corā iudice ⁊ veniat ad aurē indicis ⁊ dicat ſibi ꝙ īuita cōſentit ⁊ iurat℟º. ẜm Hoſti. iudex non dꝫ hoc ſuſtinereſed etſi ſuſtinuerit p̄ſumit̉ ꝓ muliere. ar.exͣ de his q̄ vi. c. i. ¶ Quid ī dubio. ℟º. videt̉ tenendū iuramentū. ꝗa in dubijs viatutior ē tenēda ⁊ eligenda. extra de ſpon.iuuenis. vel relinꝗt̉ arbitrio pape. ꝗa qd̓ipſe voluerit tutiꝰ erit. nec aliter agere potuerit niſi ꝑ eū abſoluta fuerit ut dictuꝫ ēſupͣ. Cōſiliū aūt generale gratia mulieꝝ⁊ ꝑentū eaꝝ videt̉ hoc eē.ſ. ꝙ qn̄ muliernubit faciant eā iurare ꝙ nūqͣꝫ cōſentiatalienatiōi rei dotalis niſi coraꝫ iudice cācognita ⁊ ꝓbata.ſ. neceſſitatis vere īſtātis. tūc enī ſi aliter cōſentiat etiā ſi iuram̄tū faciat cū ſit contrariū pͥmo licito ⁊ honeſto non tenebit̉. ut exͣ de iureiurā. ea teEt pōt addere ꝙ ſi vnqͣꝫ cōtrauenerit nōvalebit. ut extra de p̄ben. cū dilecto.§. i. v̓.qͣꝫqͣꝫ. ſub p̄textu tamen talis iuramēti videtur ꝙ quilibet rem alienatam expeterepoſſit. hec Hoſti. ti. de iureiuran. ¶ Quidſi vir alienet rem dotalem īmobilem. ℟ºaut alienat eam matrimonio cōſtāte autmatrimonio ſoluto. ſi pͥmo modo vir vendicare pōt ipſam veniens contra ꝓpriuꝫfactū quia non ꝓceſſit de iure. C. d̓ agri. ⁊cenſi. quemadmodū. ſi ſecūdo modo autpaciſcit̉ mulier ꝙ non veniet contra autnon. ſi non mulier alienationē reuocabit.ſi ſic non reuocabit. Et idem eſt ſi heresviri extiterit. ⁊ deductis legatis quātitatem dotis habuerit de hereditate viri. Nāa poſſeſſore vendicare poterit qd̓ ex hereditate ſibi defecerit. ff. d̓ fundo. dota. dotales. hec Hoſti. ¶ Quid ſi vir alienet resmobiles. ℟º. hoc facere poteſt. quia noneſt ꝓhibitum. hec Hoſti. Utrū vir alienare poſſit parafrenalia. ℟º. ꝙ ſic ſcd̓mInno. ſi dominium eorum ſit tranſlatuꝫin virum. alias non. ff. de iure dotium. ſiego.Irca ꝗntū articulū ꝗ ē de repetione ⁊ redditiōe dotis q̄rūt̉ pl̓a.vtꝝ mulier cōſtante mr̄imonio