dicioneꝫ dictōi. ut pōat̉ ī tali caſu. ſꝫ aduerbiū cō fert vt̄o ut ī tali caſu pōat̉. ut o petre. o iohānes. ergo aduerbiū regit ip̄m vt̄m. Sꝫ ad hoc pōt dici. ꝙ illud adubiū vocādi nō ꝯfert alicui dictōi ꝙ po nat̉ ī tali caſu. ſcꝫ vt̓o. qꝛ ſufficiēter pōit̉ ſine illo. Alij dicūt cū qͥbꝰ ego. ꝙ vt̄s pōit̉ abſolute.i. ſine regi mīe. qꝛ nō idigꝫ v̓bo ſecūde ꝑſone. nec adu̓bio vocādi. Poteſt eī ſtae̓ ſine vtroqꝫ. teſtāte pͥſ. qͥ dic̄ Appolloniꝰ ſcribit virgili. hic eī nō eſt verbū ſecū de ꝑſone. nec adubiū vocādi. Dicīꝰ ergo ꝙ nt̄s& vt̄s in hͦ ꝯueniūt. ſcꝫ qꝛ ābo ſūt intͣnſit& oſtēdū tur ad idē ꝑtine̓. ſꝫ differūt ī hͦ. qꝛ ntūs nō ponit̉ abſolute. i. ſine regimīe. imo ſēꝑ regit̉ a verbo po ſito vl̓ ſubītellecto. Vtūs vero ponit̉ abſolute& pōt īdifferēter poni cū pͥma& ſecūdā& tercia ꝑſona verbi. Vn̄ bn̄ d̓r. lego virgili. legis virgili. legit aliquis virgili. ¶ De ablatiuo. Blatiuꝰ regit̉ ex ui accn̄tis ſic̄& gt̄s. ut equꝰ albo colore cerit. ſic̄ dicīꝰ. equꝰ albi coloris crit. Et ex eadē natua̓ ſū es eſt regit abltm̄& nullū aliud verbū. ut hic ē magͣ vir tute vl̓ prudētia. ſic̄ Iſte ē magne v̓tutiſ l̓ prudētie Regit̉ etiā abltͣs ex ui cauſe formal̓. Et ẜm hoc oīa adiectīa poſſūt rege̓ abltm̄ denotantē formā ſui. vt albꝰ albedīe.& coloratꝰ colore crit.& grāmaticꝰ grāmatica. ¶ Itē nōia ſubſtātīa poſſūt regeabltm̄ ex eadē natua. ut hō hūanitate. Itē ꝓpria no mina. ut ſocͣtes ſocͣtitate. vl̓ ꝓpria qͣlitate. Noīa at̄ ſincathegoreumatica. i. ꝯſigͥficatīa n̄ pn̄t regere ta les ablatios. qꝛ nichil ꝑ ſe certū ſigͣnt. ut qͥlibet.& nullꝰ. Omīa aūt verba pn̄t rege̓ abltm̄ ex ui cauſe formal̓. ut amo te amatōe. Ex ui etiā ꝯꝑatōis qn̄qꝫ r̓git̉ ablatūs. qn̄ ſcꝫ ſigͣt rē ad quā fit collatō. ut ſū maior platōne. Et ꝯꝑatīa pn̄t r̓ciꝑe ſil̓ꝫ caſū mediā te ꝙͣ. ut ſū fortior ꝙ plato. De h dixi sͣ vbi egi de ꝯꝑatīo nōie. Sꝫ ſi alia ꝯꝑatio ibi fuerit. oportꝫ ꝙ ſe quat̉ aliꝰ ablatiuꝰ. ut ſū magis fortior platōne cice rone. Itē hͦ verbū malo r̓git abltm̄ ex eadē natura vt malo panē vino. i. magis volo. Itē iſta duo ver ba p̄fero. p̄ſto. poſſūt regere abltm̄ ex eadē natura vt p̄fero vinū pane. i. magis volo.& hͦ p̄ſtat illo id e. meliꝰ ē. Regit̉ etiā ablt̄s ex natura trāſitōis & hͦ fit duobꝰ mōis. Qn̄qꝫ mediāte p̄poſitōe. ſic̄ ī oībꝰ verbis paſſiuis ꝯtīgit vel hn̄tibꝰ vim paſſi uam. ut amor a te. vapulo a te. Qn̄qꝫ ſine p̄poſitō ne. ut careo pane.& gaudeo ſocietate tua. et alia ſil̓ia q̄ ꝯſtruunt̉ cū abltō ex nat̉a tͣnſitōis Hic tn̄ aduerte. qꝛ ſi abltūs denotat cauſā materialeꝫ. vel aliā p̄ter efficientē. nō debet poni cū p̄poſitōe. Vn̄ male d̓r. ſpolior a p̄bēda. ſic̄ ſupͣ dixi vbi egi d̓ verb̓ imꝑſonalibus. Ex qͥdruplici etiā cā abltūs regi pōt Nā aliqn̄ ex ui cauſe material̓ regit̉. ut iſti pugnāt ferro. Aliqn̄ ex ui cauſe formalis. ut diligo te puro corde. Aliqn̄ ex ui cauſe final̓. ut ieiuno cā bn̄di v tā et̓nā. Qn̄qꝫ ex ui cauſe efficiētis. ut ſciētia cre ſcit ſtudio. i. ſtudiū eſt cā qͣre ſciētia creſcit Qn̄qꝫ abltūs ſigͣt duas cauſas accn̄tales.ſ. localē. ut bellū gerit̉ toto orbē. Et tꝑalē. ut audiui dyaleticā triennio. Ex dc̄is patꝫ ꝙ ablatiuꝰ regit̉ nouē modis. ex ui accn̄tis. ex ui cauſe formal̓. ex ui cōꝑatōnis ex natura tͣnſitōis. ex ui cauſe material̓. ex ui cauſe finalis. ex ui cauſe efficiētis. qn̄qꝫ aūt notat locum qn̄qꝫ tēpus Nota ꝙ qͥdā dicūt ꝙ ablatī qͦ notāt ꝯſeq̄ntiā. i. ꝯꝑatōeꝫ vniꝰ actꝰ ad alteꝝ regunt̉. ſed nō niſi a verbo vel ꝑticipio. qꝛ nulla ꝑſorois ꝯſigͣtēpꝰ niſi verbū& ꝑticipiū. Et ratō eſt ẜm eos. qꝛ tales ablatī nō pn̄t ſtare ꝑ ſe. qꝛ depēdent a verbo ergo verbū regit illos. Qm̄es eī obliqͥ ſūt depēdētes. ergo nō ponunt̉ abſolute. i. ſine regimine. Alidicūt. ꝙ p̄dicti ablati nō regūt̉. ſꝫ abſolute ponūt̉ vt ꝓficio te docēte.& pado currente ſedeo.& hec opinio ē cōior. De regulis aūt quas qͥdā fugitiuas appellāt dixi ſupͣ vbi egi de adu̓bijs. Multa ꝑ tinētia ad ꝯſtructōeꝫ& regimē poſui ſupͣ ī tracta tu de ſpēbꝰ noīm.& ponā in qͣrta ꝑte in tractatu de allotheca Hec de ethymologia& dyaſintaſti ca ſufficiāt Quarta ꝑs de vicijs& figuris īcipit Oſtꝙͣ ī p̄cedētibus determina uimꝰ de tribꝰ ꝑtibus huiꝰ oꝑiſcꝫ de orthogͣphia. ꝓſodia.& ethymologia. vbi etiam de dia ſintaſtica aliqͣ miſcuimꝰ. Nunc de qͣrta ꝑte. ſcꝫ d̓ figuris videa mus. Sed qꝛ vnū oppoſitū per auud ꝯgnoſcit̉. iō pͥmo de vicijs annexis barbariſ mo& ſoloeciſmo dicēꝰ. Deinde de figuris. Nā de barbariſmo& ſoloeciſmo ī ſuo loco tractabimꝰ quīta ꝑte Scias ergo. ꝙ vicia ānexa barbariſmo & ſoloeciſmo ẜm donatū ſunt decē. ſcꝫ acirologia cacephaton. vel cachophonia. pleonaſmos. periſo logia. macrologia. tātologia. eclipſis. tapinoſis. ca theſintheton. amphibologia. ¶ De vicijs annexis. Cirologia ē ī ꝓpria dictio. ut hic. Hunc ego ſi potui tm̄ ſperare dolorē. ſperare ei dixit ꝓ timere. Et d̓r ab a. qd̓ ē ſine& ciros qd̓ eſt manꝰ.& logos. qd̓ ē ſermo. īde aciro logia. i. ſermo qui nō eſt ī maībꝰ.i. ī vſu. Ea em̄ di cunt̉ ad manū haberi q̄ ſūt vſitata. Vel acirologid̓r ab a. qd̓ eſt ſine.& ciro. qd̓ ē ſancio& logoſ qd̓ ē ſermo. ide acirologia qͣſi ſermo inſancitus. qꝛ non firmat̉ aliqͣ regula artis. Acephatonē obſcena enūciatio. vel ī cō poſita dictōe. vel in vno verbo. ut num cū nauibuſ equat.& arrige aures pāphi le. Et d̓r a cacos. qd̓ ē malum vel turpe.& phonos qd̓ eſt ſonus. qͣſi malꝰ ſiue turpis ſonus. Vel d̓r a cacos turpis.& phaſis enūciatio. qͣſi turpis verbi enūciatio. Vel d̓r cacephaton. a cacos qd̓ ē maluꝫ & phatos poſitio. vel phonus qd̓ eſt ſonꝰ& te neo. qͣſi mala poſitio. vel malū ſonū tenens. Obſce na. i. turpis enūciatio d̓r cacephaton.& ſit vel ī cō poſita aliqͣ dictōe& ī ꝯtextu ꝑtiū. ut Numeꝝ cum nauibꝰ equat. hic eī eſt obſcena enūciatio ẜm quoſ dam īter duas ꝑteſ oratōis. ſcꝫ numeꝝ& cū. vel ut alij volūt inter cū.& nauibꝰ. Nā p̄poſitio cum. ſe quēte n. lr̄a inſolentē& obſcenū reddit ſonū. quia vt pͥſ. ait. M. ī extremitate dictionū obſcure ſonat & n. lrā īter aſperas cōſonātes reputat̉. ut marcia nus oſtēdit. Vtriuſqꝫ ergo ꝯtinuitate ꝓpter obſcurum ſonū lrē m.& aſꝑitatē lrē n. cacephaton gn̓at̉ Propter hāc cauſā nō dicimꝰ cū nobis. ſꝫ nobiſcū Vel in vno verbo. ut arrige aures pāphile. hoc exē plū ex terētio ſumit̉ Hac aūt lrā r. geīata. aſꝑitas in eo qd̓ ē arrige cacephaton efficit. Nec ſolū ī his cacephaton ī ſuꝑficie ꝯſtructōis cernit̉. ſꝫ in ſenſu turpitudo q̄daꝫ ineſſe videt̉. Vnde dyomedes ait. Cacephaton ē vicio ꝯpoſitōis īuerecūda ſuſpiciovt arrige aures pāphile Nimirū callide ſigͣns pam philū fuiſſe libidinoſū. Vnde& ſuo noīe pamphi lus qͣſi ciuiū amator interp̄tat̉. Itaqꝫ ꝑ arrectas au res. arrectū thalamū adqꝫ libidinē paratuꝫ euꝫ ha buiſſe ſigͣt. Nec alio noīe dr̄ cacophonia.& ꝯtraria tur ei euphonia. ut infra dicā. Cacophonia aūt eſt turpis ſonus. vel turpis fatus. Et ꝯponit̉ a cacos.