Secundus Liber a ſumma bonitate egena effecta īmiſcuit ſe īfinitis q̄ſti ſtabiltatē. vn̄ ſemꝑ querit quietē. inueīt. Un̄ Iſa. onibꝰ ꝯcupiſcentia cupiditatē. Quia ſic̄ d̓r ꝓuerb̓ xix. Dn̄s īmiſcuit ī medio egypti ſpm̄ vertiginis. iſte ē xxx. Ignis nunqͣꝫ dic̄ ſufficit. vnd̓ auarꝰ implebit̉ ſpūs inſtabilitatꝭ eo nihil p̄t ſtabilire. Und̓ pec catorē ſicut puluis quē ꝓijcit ventꝰ a facie terre. Tnd̓ pecūia ſic̄ d̓r Eccs. v. Ideo ſꝑ querit mendicat. Sil̓r ꝯcupiſcentia ſaciat̉. īmo infinitꝭ voluptatū qōnibꝰ in psͣ. Auertēte te faciē turbabūt̉. auferes ſpm̄ ⁊cͣ. implicat̉. Sap̄. xiiij. Oīa cōmixta ſunt. ſanguis. humi erit tanqͣꝫ puluis quē ꝓijcit. a fa. ter. Sicut igit̉ pul cidiū. furtū. fictio. corruptio. īfidelitas. turbatio ꝑiu uis pōt quieſcere qͣꝫdiu ē ventꝰ ꝟtiginis. ſic nec nr̄a riuꝫ. tumultus. bonoꝝ dei īmemoratio. aīaꝝ inqͥnatio. ꝟtus ſtabilis ꝑmanere. infinita loca querit. mu­natiuitatis īmutatio. nuptiaꝝ incōſtantia. inordina­tat. mendicat ſuffragia. Immiſcuit igit̉ ſe infinitꝭ tio mechie impudicicie. He qōnes infinite cōmixte qōnibꝰ ꝑcurioſitatē. cecidit a ꝟitate ī igͦrantiā cu­ſunt quibꝰ īmiſcuit ſe volūtatē deformauit a ſum piditatē. cecidit a bonitate ī maliciā īſtabilitatē. ma bonitate. Uirtus aūt diſcōtinuando ſe a ſumma cecidit a ptāte ī īpotētiā. Sic ī ꝟbo ꝓpoſito notat̉ poteſtate facta infirma īmiſcuit ſe infinitꝭ qōnibꝰ in­hoīs ꝯditō eiꝰ d̓uiatio. ſolū īueīo d̓t̓mīatū ī lib̓. duas. In pͥma determinat de ꝯditiōe rerū qͣꝫtū ad pͥnci Diſtinctio prima de creatione humane natu piū efficiēs. in ſcd̓a ꝟo qͣꝫtū ad finē. ibi. Et qꝛ non valet re qͣꝫtū ad pͥncipiū efficiens in generali eiꝰ btītudinis ⁊c̄. Prima ꝑs hꝫ tres ꝑticulas. In pͥma Reationē rerū. Poſtqͣꝫ mgr̄ ſup̄ in pͥmo lib̓.. ꝓponit ꝟitatē que expͥmit̉ in ſcpͥture ſacre autoritate. termīauit de miſterio trinitatꝭ. ꝯn̄ter ī. ij. li. In ſcd̓a ꝟo autoritateꝫ explanat. ibi. Creator em̄ ē. ⁊cͣ. determīat de rebꝰ creatꝭ. Et diuidit̉ iſta ꝑs ī du In tertia ꝟo qꝛ illam auctē poſitiōes erronee elidun as. In pͥma agit de creatōe hūane nature. In ſcd̓a cre tur. ꝯcludit vltimo eaꝝ euacuatiōeꝫ. ibi. Hoꝝ ſimi atiōe angelice nature.. di. ij. de angelica itaqꝫ natura. liū erroꝝ ⁊cͣ. Et q̄libet haꝝ ꝑtiū hꝫ duas. In pͥma nāqꝫ Prīa ꝑs diuidit̉ in duas ꝑtes. In pͥma agit de hoīs ꝑte ꝓponit aucteꝫ ꝟitatꝭ. In ſcd̓a platōnis errorē. ibi. ditiōe. In ſcd̓a de lapſu eius temptatiōe infra di. xxj. Plato nāqꝫ ⁊cͣ. Sil̓r ſcd̓a duas hꝫ In pͥma explanat Uidēs igr̄ diabolus ⁊cͣ. Prima ꝑs hꝫ duas. qꝛ em̄ ho aucͣteꝫ ꝟba aucͣtꝭ. In ſcd̓a ponit errorē Ariẜ. ibi. Ari cōmunicat oībꝰ creaturꝭ. cetera facta ſūt ꝓpter ho ſto. ꝟo duo ⁊cͣ. Eodē mōt̓tia hꝫ duas. Primo.n. ꝯclu minē. pͥmo agit de ꝯditiōe reꝝ in generali. ſcd̓o ꝟo in dit erroꝝ improbationem. ſcd̓o ꝟo fidei cōfirmationē. ſpāli.. di. ij. angelica itaqꝫ natura ⁊cͣ. Prima ꝑs hꝫ ibi. Credamus igitur ⁊cͣ. a Crcationeꝫ Oſtendit autoritate ſacre pͥncipio ſuo ſcꝫ facit. creare ꝓpͥe ē de nihilo a reꝝ ⁊c̄. querit̉ ſcpͥture vnū rerū pͥncipium deo. ſi ꝓductio liqͥd face̓. Face̓ ꝟo de ni ordine iſtiꝰ libri reſpicit egreſſū pl̓a. vt qͥdā putauerūt. a hilo aliqͥd oꝑari. ſꝫ etiā de mate ad p̄cedētē. a deo. nullo ria. Un̄ angelꝰ d̓r aliqͣ fa em̄ nos cogno­pōt ſtare prin Reatiōeꝫ ſcamꝰ creatoreꝫ cere ſꝫ creare. vocat̉qꝫ factor cipio increato. reꝝ inſinuās ſcpͥtura creaturas. qꝛ Nec creato. ſiue artifex. creator. Hoc videmꝰ ſpecu qꝛ nondū erat a. deū eſſe creatoreꝫ initiūqꝫ tꝑis em̄ nomē ſoli deo ꝓpͥe cōgruit. . ſcientia de­liqͥd ⁊cͣ. ℟º. dd̓. atqꝫ oīm viſibiliū vel īuiſibiliū de nihilo q̄dā. de aliqͦ aliqͣ beat inchoari a p̄poſitio cum creaturaꝝ ī pͥmordio ſui on̄dit fac̄. Ip̄e ē creator opifex et Gen̄. j. notioribꝰ nob̓. ſuo caſuali tri­dicens. In pͥncipio creauit de prius debuit a factor. ſꝫ creatiōis nomē ſibi pliciter p̄t acci­gere de creatur celum terraꝫ. His etem̄ ꝟbis prie retinuit. alia ꝟo etiā crea­pi. Uno vt qͣꝫ de creatore. b moyſes ſpūdei afflatꝰᵇ in vno dicat pure ordi turis cōicauit. In ſcpͥtura tn̄ ſe iſte liber pͥmꝰ n nem. ſic ideꝫ ē pͥncipio a deo creatore md̓m fa pe creator accipit̉ tāqͣꝫ factor. ſcd̓us dꝫ ℟º. facere in princi ctū refert. elidēs errorē qͦrūdā et creare tāqͣꝫ facere ſine diſtin dd̓m. ſupͣ cuꝫ pio et facere an̄ plura ſine principio fuiſſe pͥnci actū ē de creato­ctione ſignificationis. aliqͣ. ita cōno re actū ē etiaꝫ de pia opinantium. Uerūtamē ſciēduꝫ ē. ꝟba tet pͥuatiōem re Agere fa creaturꝭ ꝓut ſūt Platōnis error. ſpectu alicuius cere al̓r di­ſcꝫ creare face̓ agere et alia via ad ꝑuenien Plato nāqꝫ tria initia eſtima tꝑalis pͥoris. et cūt̉ de deo hmōi de deo poſſe dici ẜm ī cognitiōeꝫ cōnotet p̄poſiti alit̓de crea uit. deū.ſ. exēplar. materiā. rōeꝫ dicūt̉ creaturꝭ. Quip nūc aūt agit̉ de onē poſterioris turis. ip̄aꝫ īcreatā ſine pͥncipio. deū cognitiōe reꝝ pe dicimꝰ aliqͥd face̓. ali Alio p̄t im­qͣſi artificē creatorem. ut cognitō cre quē ī oꝑando motū illi ineſſe ī­portare hītudi­atore adminicu Explanat aucͣtem. on̄dens telligimꝰ. vel aliqͣꝫ in laborādo nem menſure. lat̉ ei. qꝛ agit̉ de qͥd ſit creare qͥd facere. tunc in pͥncipio paſſionē. ſic̄ nob̓ ſolet accide̓. ſꝫ cōditiōe lapſu idē eſt qd̓ ī pͥmo Creator em̄ ē de nihilo aliqͥd eiꝰ ſempiterne volūtatꝭ nouū p̄t aūt cogͦ­īſtāti tꝑis. Ter ſci ꝯditio niſij tio pōt īpor us cogͦſcat̉ eius pͥncipiū. pͥncipiū aūt huiꝰ ꝯditiōis ſo tare hītudinē cauſe. tūc ſenſus ē. ī pͥncipio. id ē ī filio lus deꝰ eſt. oportet doctrinā huiꝰ libri ſeqͥ doctrinā dicit̉ creaſſe ẜm d̓r in psͣ. Oīa ī ſapientia feciſti dn̄e. cedētis. patet obiectū. b In vno principio a deo vt ſic notet̉ tm̄ cauſa efficiēs ſꝫ etiā exēplaris. Oēs creatore mūdū factū refert Quero ſupponat ille ter iſte expoſitiones vere ſunt catholice. eas elidunt̉ minꝰ pͥncipio. aut creato. aut īcreato. īcrea­tres errores circa mundi ꝓductionē. Ex pͥma elidit̉ er 2 to qꝛ p̄poſitiōes ſūt trāſitiue. creato. qꝛ nihil cre ror qͦrundaꝫ modernoꝝ ph̓antiū dixerūt mundū eſſe atū erat in quo fieret. Item ab eterno fuerūt res in factū ex tꝑe ſꝫ mediante intelligētia. ita deꝰ pͥmo fecit