MDe fideiuſ. ⁊ man. dā cū filium. sͣ. de here. inſti. ¶ De fideiuſ rō eſt: qꝛ cōſtitutio fuit inducta ex edicto p̄toris in. l. luciꝰ. I. ſoribꝰ et mā¶ De fideiuſſoribus ⁊ mandatoribꝰ. Rubri. eo. vbi alle. ſed vbi nō eſt debitū de iure pretorio. tūc conſti datoribꝰ ru. gl. in. l. ī ꝑſoEx Rubrica. tui nō pōt: vt in cōtrario facit.§. de cōſtituta. in nā. sͣ. de pac. ¶ Que ſit differentia inter fideiuſſorem ⁊ man s ¶ Mādator ſti. d̓ acti. ¶ Quero an ꝓ eo qui tenet̉ offō iudib Mni ob p̄cedit. Quid datorem. cis poſſit accedere fideiuſſor. dicā. jͣ. e. l. marcel. o ligatiōi. ſi non apꝑet ¶ Querit glo. que eſt dr̄ia inter fideiuſſorem ⁊ q̄ro an ciuili Ex. l. ſequenti. ꝗs pͥmo ⁊ ꝗſ vide bal. ī. d. mādatorē. Dicit gl. ꝙ fideiuſſor ſemꝑ ſeꝗt̉. mā ¶ Qualiter ex cōtractu depoſiti ⁊ cōmodati: te poſt bar. ī. l. l. ſicut. ⁊ q̄ ē ij.§. priꝰ. sͣ. dator p̄ceditª: vt in gl. ſed hoc vr̄ cōtra. l. pe. ⁊. l. neatur pupillus. rō quare nō de vul. ⁊ pu. ſi ſtipulatꝰ. jͣ. eo. ſꝫ Dy. ſuſtinet hoc mō ſi ꝯſidepōt quis ſic ti Quero qͣli ⁊ imol. in. l. T comodatū. ter ex ꝯtra ꝯſtituere ciras modū obligatiōis ꝯtrahēde: ⁊ tūc an̄ ⁊ poſt mar. jͣ. eo. in uiliter tm̄ de pōt accipi: ſi ꝯſideras ꝯueniēdi effectū: ⁊ tūc nō apoſtil. mag. ctu depoſiti ⁊ cōmodati teneat̉. Et dicit bitū. hēs. l. i. vbi hēs qn̄ n̄ pōt niſi poſt effectū obligatiōis pͥncipalis cōueglo. ꝙ ſi dolo fecit ꝙ tūc teneat̉ naturaliter ⁊ ci§. debitū. de appet ꝗs fue niri. Que eſt ergo dr̄ia. Et dic fideiuſſor an̄ ⁊ p ꝯſti. pec. vbi uiliter: vt. l. i.§. an in pupillū. sͣ. depoſi. ⁊ ſi eſt fa rit obligatꝰ: ipſe no. mādator an̄: vt in aucͣ. e. poſt pͥn. ⁊. l. ſi ꝟo.§. ꝑ ctus locupletior: vt. l. iij. in pͥn. sͣ. ꝯmo. ⁊ indiſtin vt fideiuſlor. Ui ſatiſcreditā. sͣ. mād. Itē fideiuſſor obligat̉ ꝟbis tm̄: ⁊ de materia cte fideiuſſor tenet̉. Sed ꝗd ſi nō dolū: ſꝫ culpā dare. an hēs gl. ī auc̄. vt. l. ſi hereditatē.§. i. sͣ. mā. ⁊. l. blāditꝰ. C. e. ⁊. l. cōmiſit. Et dicit glo. ꝙ in ꝯmodato tenet̉ natu ideꝫ ſit. ⁊ an de fideiuſ. in v.§. ſatis acceptio. sͣ. de ꝟ. ob. Itē mādator con ſit veꝝ: ſiue raliter ꝓpter culpā. in depoſito nō tenet̉ natura .§. i. vbi de ſcit ſiue igno ſenſu: vt. l. ſi hereditatē.§. i. sͣ. mā. Itē fideiuſſor liter ꝑꝑ culpā: niſi ex dolo. ꝗd vult dicere iſta gl. iſtis ⁊ de exrat. An autē actōe ſtricti iuriſ ex ſtipulatu tenet̉. mādator ꝟo promiſſore. vos habetis vnā regulā ꝙ in ꝗbus maior tenet̉ iſta diſtīctio vid̓ tex. in. l. ex bone fidei iudicio: vt ex dicta differētia apꝑet naturaliter ⁊ ciuiliter: in illis pupillus tenet̉ nahēat locū. vi ꝙ ſi nō ſolue de eleganter ¶ Quero ꝗd vult dicere rubrica dū dicit de fide turaliter tm̄: vt. jͣ. ti. i. l. i. ⁊ dicā ibi ꝙ in cōmodare. sͣ. de pig. bar. ī. l. ſi cuꝫ iuſſoribꝰ ⁊ mādatoribꝰ. Dicebat Rug. i. de fide to maior tenet̉ de lata ⁊ leui culpa ciuiliter ⁊ naact. ⁊ fideiuſ dotē.§. ſi mu ſor dicit̉ ex iuſſoribꝰ mandatoꝝ. q. d. de fideiuſſoribus ⁊ de turaliter. ergo minor tenet̉ de lata ⁊ leui naͣliter lier. jͣ. ſo. ma. promiſſor. l. ī his pro ꝗbus ꝗs fideiubet ꝗ dn̄r mādatores. Sꝫ ⁊ āg. in. l. ꝗ d̓ tm̄ eodē mō. ſꝫ fideiuſſor tenet̉ ciuiliter ī depoſi oībꝰ ⁊ ibi gl. ⁊ bitorē. pꝰ gl. gl. nō ſtat in iſta ⁊ merito: qꝛ d̓ cōtractu mādati ī to: maior nō tenet̉ niſi ex dolo: ⁊ per ꝯn̄s fideiuꝫ bar. jͣ. de ſol. imol. v̓o ſub ter fideiuſſorē ⁊ pͥncipalem tractat̉ in ti. sͣ. man. ⁊ ꝗs ſit fideſor. ſꝫ certe ī depoſito vēit ēt culpa latior ⁊ culpa dubio ī. d.§ iuſſor ⁊ quot nō hic. vnde dic: vt in gl. ⁊ probatur. jͣ. e. l. ſi mā lata: vt. sͣ. depo. l. qd̓ nerua. ⁊. C. depo. l. i. ⁊ iſtis ſi mulier. dioriant̉ oblicit ꝙ iſta dif dato meo. ⁊. l. vrannius. caſibꝰ pupillꝰ tenet̉ naturaliter ⁊ etiā fideiuſſor gatōes ex fiferētia ꝓceEx. l. ſequenti. accedit. ¶ Quero ꝗd de ſeruo: Rn̄. idē ẜm glo. deiuſſiōe dic dit in fideiuſ ¶ An obligatio que deſcendit ex maleficio ⁊ an vt ꝑ bar. ī. l. regula eſt ꝙ in oībus in ꝗbus liber hō obligat̉ ſore ſecꝰ ī de reos ī prin. obligatōi naturali ⁊ an ciuili poſſit accedere fi naturaliter ⁊ ciuiliter: ẜuꝰ obligat̉ naturaliter tm̄ legāte ꝑ. l. in sͣ. de duobꝰ ter cās.§. ab deiuſſor. ꝓbatur de pecul. l. nō ſolū.§. fi. reis. vbi etiā eē. sͣ. mā. For Ex. l. ſequenti. ponit d̓ titute tn̄ ī cā doMni obligationi. lo mandati. ¶ An ꝗ dat fideiuſſorē ꝗ de iure poſſet ꝯuēiri: tis dicit locū Circa ideꝫ ī Omni obligatōi ⁊ ciuili ⁊ naturali pōt habere illam nō de facto videat̉ fideiuſſorē dare: ibi. Quero. prin. vid̓ bo.l. vel dic.§. accedere fideiuſſor. h. d. cū. l. ſeq. ¶ Op. jͣ. eo. l. Et ad ꝗd prodeſt querere an filiꝰ habeat pecunā glo. ī aucͣ. ſi mulier bn̄ cū lege. ⁊. l. nō dubiū. C. de legi. So. ibi nulla eſt liū: ibi. Sed q̄ro. Et an̄ mulier fideiubēs ſit tuta de fideiuſſo. dixit ꝙ ex iu ī pͥn. Que āt obligatio: qꝛ lex reſiſtit. hic ſubeſt obligatio ẜm velleiano ipſo iure: ibi. Quero. Et an ꝗ accipit ſta ignorātia ſit differētia poſſet pati re glo. ⁊ Ia. de are. ¶ Op. de. l. i. C. ne fideiuſ. do. fideiuſſorē inhabilē cōueniēdi facultate: ſiue ſci īter fideiuſſo ſtitutionē in So. ꝙ ibi fallit. ⁊ hic ponit gn̓a ſinguloꝝ nō ens ſiue ignorās ſibi p̄iudicꝫ: ibi. Quero hic dr̄. rē ⁊ mādato integrum ex ſingula geneꝝ: qꝛ oī obligationi accedit nō ſinrē. vide in. l. Et an mulier poſſit renūciare velleiano. Et an ſi clauſula ſi qͥ ſtipulationū gulis obligationibꝰ. ¶ Quero an obligatiōi q̄ clericꝰ det̉ fideiuſſor ſit ſatiſfactū. ⁊ an̄ ſi fideiuſ mihi. ar. l. i. ī alie. ī.§. ſtipu fi. ⁊ in. l. ſꝫ ſi ex maleficio naſcitur: poſſit fideiuſſor accedere. ſor datus ſit effectꝰ nō ſoluēdo iteꝝ dare teneat̉. latio. de v̓b. ꝑ pretorē.§. Glo. dicit ꝙ ſic. nō allegat. ꝓbat̉ in. l. grece.§. ſꝫ vide in fine. ob. Et ꝗs di hec clauſula. catur ſpōſor ſi ex delicto. ⁊. l. ſi a reo.§. pe. jͣ. e. ti. gl. no. in pͥn. o Qui dat ff. ex ꝗbꝰ cau. Ui ſatiſdare. reum ilum vel ꝓmiſſor inſti. eo. ¶ Scd̓o q̄ro an obligatiōi naturali tm̄. maio. ſꝫ tene indēnitatis. as opi. bar. ꝑ poſſit acceder̄ fideiuſſor. Certe ſic: vt hic. ⁊. l. ij. qui nō poteſt conueniri: vel nō eſt ſpes vide bar. ī. l. .l. ꝓmittēdo ⁊. l. ſi fideiuſſor.§. i. ⁊. l. marcellꝰ. jͣ. e. ꝙ intellige. vt fiat idoneus ſtatu mutato nō videtur ſatiſdapōt. jͣ. eo. Et §. ſi debitore nūꝗd fideiuſ niſi eēt talis naturalis cuiꝰ effectꝰ eſſet extinctꝰ: re. alias ſecus. hoc dicit. Dicitur hic ꝙ non ſuffi ī v̓bo ſciēs a ſor. de iudiꝯͣrio ſenſu. d̓ vt. jͣ. e. l. ſi ꝗs poſtꝙͣ. ¶ Quero an ciuiliʰ obliga cit ſatiſdare de facto. Contra de. l. meuius. sͣ. de cio ſiſti vel d̓ iure do. Sꝫ tioni poſſit accedere fideiuſſor. Et gl. dicit ꝙ ſic condi. ⁊ demō. Glo. nō ſoluit. ſed dic ꝙ ibi erat rep̄ſentando pau. de caſt. C. de nō nu. pe. l. ſi cui. Cōtrariā glo. hēs in. l. ſi aliquē dicat̉ talis conditio que de iure īpleri nō poteſt. vnde fuit ibi ī alia ꝓpͥe fideiuſſtipulatꝰ. jͣ. e. Aduerte. d. Dy. dicit meliꝰ ꝙͣ Pe ſufficit ſi de facto fiat. l. mulier.§. i. s. de condi. īopi. quā vid̓ ſor vide bal. ibi per euꝫ q̄ trus. q̄dam eſt obligatio ciuilis q̄ hꝫ effectū exaſti. hic poterat īpleri de iure. Dy. hic dicit ꝙ dein rubr. poſt parū valet. ⁊ ctiōis: vt obligatio ex ſnīa. iſta hꝫ vinculuꝫ ciuile bet dari fideiuſſor qui poſſit cōueniri ⁊ obligari. gl. ij. C. eo. ⁊ idem tꝫ bar. ibi dic̄ ꝙ oēſ nō naturale: vt. l. iul. de ꝯdi. inde. lꝫ quidā dicāt ¶ Quero quid ſi dat aliquem qui poſſet de iure. in. l. meuia. ī iſti hn̄t bn̄fiꝙ ēt naturale ſi nō appellat̉: vt. l. ab eo. C. qūo ⁊ prin. ſol. ma. ſed nō de facto conueniri. Glo. dicit ꝙ videtur ciū diuiſiōis qn̄ iudex. Sed cōis opi. eſt ꝙ ciuilis tm̄ naſcat̉. ac ſi de iure nō poſſet cōueniri: vt. l. ij. in prin. sͣ. āg. ī. l. v.§. i. ⁊ in hoc pōt īteruenire fideiuſſor: vt. l. iiij.§. ſi ex qui ſatiſdare cog. ⁊ ibi glo. ¶ Quero in quibus sͣ. de v̓. obl. ī l. ſi ꝗs ex his ꝯuentōe. sͣ. de re iudi. ⁊. jͣ. e. l. grece.§. ⁊ poſt litē. caſibꝰ detur actio de peculio ex facto ſerui. Bre ff. ꝗ ſatiſ. co. Quedā eſt q̄ nō hꝫ exactionē: qꝛ reꝰ hꝫ exceptio uiter ſi in cauſa peculiari fideiubet tenetur. alias ⁊ an in dcīs neꝫ nō numerate pec. ⁊ nō pōt accedere fideiuſ non: vt. l. licꝫ.§. i. sͣ. de pecu. ¶ Quero in quib ꝯſtitutōibus ſor: vt. l. ſi ſtipulatꝰ. jͣ. eo. ti. ⁊ ibi no. qd̓ intellige ī caſibus actio de peculio detur propter cōtractū hēat locū bn̄ ficiū diuiſioeffectu: qꝛ ipſo iure teneret̉. ſꝫ hꝫ exceptōeꝫ ſicut filij. dic vt in gl. ¶ Sed q̄ro quid hoc eſt dicere nis dic vt. l. ip̄e pͥncipaliſ: vt no. gl. jͣ. e. l. fideiuſſor.§. fideiuſ. quia video ꝙ filiuſfami. obligatur ex contractu fi. sͣ. de ꝯſti. ⁊ īſti. e. ti. in pͥn. ⁊ ibi gl. exprimit ꝙ fideiuſſor hꝫ ſuo ciuiliter ⁊ naturaliter: vt. l. filius. C. eo. ⁊. l. li. pecu. ⁊ vnuꝫ illā exceptōꝫ ꝙͣ hꝫ pͥncipalis. ¶ Sꝫ cōtra p̄dicta add̓ qd̓ dixi cet.§. ſi filius. sͣ. de pecu. quid ergo ad rumbum in. l. luciꝰ. jͣ. op. qꝛ vr̄ ꝯtra. l. iij.§. i. sͣ. de cōſti. pe. Sol. ſi actio ſi nō habet peculium: qꝛ idem eſt in eo quod in eo. ⁊ d̓ mōiſ: ciuilis ſubeſt: naturalis ꝟo de iure pretorio ē ſub debitore qui nō eſt ſoluendo. Breuiter Iac. de intercedēdi. lata pōt fideiuſſor accedere ꝑ ſtipulationeꝫ: ſꝫ ei are. dicit ꝙ aliud eſt in filio ꝙͣ in alio d̓bitore: qꝛ vid̓ tex. ⁊ ibi cōpetit exceptio q̄ ⁊ principali. ſed ꝯſtitui n̄ pōt pau. de caſt. ratione priſtini ſtatus nō poteſt preſumi ꝙ poſ
zum Hauptmenü