De fideiuſ. man. filium.. de here. inſti. De fideiuſ eſt: qꝛ cōſtitutio fuit inducta ex edicto p̄toris in. l. luciꝰ. I. ſoribꝰ et mā­ De fideiuſſoribus mandatoribꝰ. Rubri. eo. vbi alle. ſed vbi eſt debitū de iure pretorio. tūc conſti datoribꝰ ru. gl. in. l. ī ꝑſo­Ex Rubrica. tui pōt: vt in cōtrario facit.§. de cōſtituta. in .. de pac. Que ſit differentia inter fideiuſſorem man s Mādator ſti. acti. Quero an eo qui tenet̉ offō iudi­b Mni ob p̄cedit. Quid datorem. cis poſſit accedere fideiuſſor. dicā.. e. l. marcel. o ligatiōi. ſi non apꝑet Querit glo. que eſt dr̄ia inter fideiuſſorem q̄ro an ciuili Ex. l. ſequenti. ꝗs pͥmo ꝗſ vide bal. ī. d. mādatorē. Dicit gl. fideiuſſor ſemꝑ ſeꝗt̉. Qualiter ex cōtractu depoſiti cōmodati: te poſt bar. ī. l. l. ſicut. ē ij.§. priꝰ.. dator p̄ceditª: vt in gl. ſed hoc vr̄ cōtra. l. pe.. l. neatur pupillus. quare de vul. pu. ſi ſtipulatꝰ.. eo. ſꝫ Dy. ſuſtinet hoc ſi ꝯſide­pōt quis ſic ti Quero qͣli imol. in. l. T comodatū. ter ex ꝯtra ꝯſtituere ci­ras modū obligatiōis ꝯtrahēde: tūc an̄ poſt mar.. eo. in uiliter tm̄ de pōt accipi: ſi ꝯſideras ꝯueniēdi effectū: tūc apoſtil. mag. ctu depoſiti cōmodati teneat̉. Et dicit bitū. hēs. l. i. vbi hēs qn̄ pōt niſi poſt effectū obligatiōis pͥncipalis cōue­glo. ſi dolo fecit tūc teneat̉ naturaliter ci­§. debitū. de appet ꝗs fue niri. Que eſt ergo dr̄ia. Et dic fideiuſſor an̄ p ꝯſti. pec. vbi uiliter: vt. l. i.§. an in pupillū.. depoſi. ſi eſt fa rit obligatꝰ: ipſe no. mādator an̄: vt in aucͣ. e. poſt pͥn.. l. ſi ꝟo.§. ctus locupletior: vt. l. iij. in pͥn.. ꝯmo. indiſtin vt fideiuſlor. Ui ſatiſ­creditā.. mād. Itē fideiuſſor obligat̉ ꝟbis tm̄: de materia cte fideiuſſor tenet̉. Sed ꝗd ſi dolū: ſꝫ culpā dare. an hēs gl. ī auc̄. vt. l. ſi hereditatē.§. i.... l. blāditꝰ. C. e.. l. cōmiſit. Et dicit glo. in ꝯmodato tenet̉ natu ideꝫ ſit. an de fideiuſ. in v.§. ſatis acceptio.. de. ob. Itē mādator con ſit veꝝ: ſiue raliter ꝓpter culpā. in depoſito tenet̉ natura .§. i. vbi de ſcit ſiue igno ſenſu: vt. l. ſi hereditatē.§. i... Itē fideiuſſor liter ꝑꝑ culpā: niſi ex dolo. ꝗd vult dicere iſta gl. iſtis de ex­rat. An autē actōe ſtricti iuriſ ex ſtipulatu tenet̉. mādator ꝟo promiſſore. vos habetis vnā regulā in ꝗbus maior tenet̉ iſta diſtīctio vid̓ tex. in. l. ex bone fidei iudicio: vt ex dicta differētia apꝑet naturaliter ciuiliter: in illis pupillus tenet̉ na­hēat locū. vi ſi ſolue de eleganter Quero ꝗd vult dicere rubrica dicit de fide turaliter tm̄: vt.. ti. i. l. i. dicā ibi in cōmoda­re.. de pig. bar. ī. l. ſi cuꝫ iuſſoribꝰ mādatoribꝰ. Dicebat Rug. i. de fide to maior tenet̉ de lata leui culpa ciuiliter na­act. fideiuſ dotē.§. ſi mu ſor dicit̉ ex iuſſoribꝰ mandatoꝝ. q. d. de fideiuſſoribus de turaliter. ergo minor tenet̉ de lata leui naͣliter lier.. ſo. ma. promiſſor. l. ī his pro ꝗbus ꝗs fideiubet dn̄r mādatores. Sꝫ āg. in. l. tm̄ eodē. ſꝫ fideiuſſor tenet̉ ciuiliter ī depoſi oībꝰ ibi gl. bitorē. pꝰ gl. gl. ſtat in iſta merito: qꝛ cōtractu mādati ī to: maior tenet̉ niſi ex dolo: per ꝯn̄s fideiuꝫ bar.. de ſol. imol. v̓o ſub ter fideiuſſorē pͥncipalem tractat̉ in ti.. man. ꝗs ſit fide­ſor. ſꝫ certe ī depoſito vēit ēt culpa latior culpa dubio ī. d.§ iuſſor quot hic. vnde dic: vt in gl. probatur.. e. l. ſi lata: vt.. depo. l. qd̓ nerua.. C. depo. l. i. iſtis ſi mulier. di­oriant̉ obli­cit iſta dif dato meo.. l. vrannius. caſibꝰ pupillꝰ tenet̉ naturaliter etiā fideiuſſor gatōes ex fi­ferētia ꝓce­Ex. l. ſequenti. accedit. Quero ꝗd de ſeruo: Rn̄. idē ẜm glo. deiuſſiōe dic dit in fideiuſ An obligatio que deſcendit ex maleficio an vt bar. ī. l. regula eſt in oībus in ꝗbus liber obligat̉ ſore ſecꝰ ī de reos ī prin. obligatōi naturali an ciuili poſſit accedere fi naturaliter ciuiliter: ẜuꝰ obligat̉ naturaliter tm̄ legāte. l. in . de duobꝰ ter cās.§. ab deiuſſor. ꝓbatur de pecul. l. ſolū.§. fi. reis. vbi etiā ... For Ex. l. ſequenti. ponit titu­te tn̄ ī do­Mni obligationi. lo mandati. An dat fideiuſſorē de iure poſſet ꝯuēiri: tis dicit locū Circa ideꝫ ī Omni obligatōi ciuili naturali pōt habere illam de facto videat̉ fideiuſſorē dare: ibi. Quero. prin. vid̓ bo­.l. vel dic.§. accedere fideiuſſor. h. d.. l. ſeq. Op.. eo. l. Et ad ꝗd prodeſt querere an filiꝰ habeat pecu­ glo. ī aucͣ. ſi mulier bn̄ lege.. l. dubiū. C. de legi. So. ibi nulla eſt liū: ibi. Sed q̄ro. Et an̄ mulier fideiubēs ſit tuta de fideiuſſo. dixit ex iu ī pͥn. Que āt obligatio: qꝛ lex reſiſtit. hic ſubeſt obligatio ẜm velleiano ipſo iure: ibi. Quero. Et an accipit ſta ignorātia ſit differētia poſſet pati re glo. Ia. de are. Op. de. l. i. C. ne fideiuſ. do. fideiuſſorē inhabilē cōueniēdi facultate: ſiue ſci īter fideiuſſo ſtitutionē in So. ibi fallit. hic ponit gn̓a ſinguloꝝ ens ſiue ignorās ſibi p̄iudicꝫ: ibi. Quero hic dr̄. mādato integrum ex ſingula geneꝝ: qꝛ obligationi accedit ſin­. vide in. l. Et an mulier poſſit renūciare velleiano. Et an ſi clauſula ſi ſtipulationū gulis obligationibꝰ. Quero an obligatiōi clericꝰ det̉ fideiuſſor ſit ſatiſfactū. an̄ ſi fideiuſ mihi. ar. l. i. ī alie. ī.§. ſtipu fi. in. l. ſꝫ ſi ex maleficio naſcitur: poſſit fideiuſſor accedere. ſor datus ſit effectꝰ ſoluēdo iteꝝ dare teneat̉. latio. de v̓b. pretorē.§. Glo. dicit ſic. allegat. ꝓbat̉ in. l. grece.§. ſꝫ vide in fine. ob. Et ꝗs di hec clauſula. catur ſpōſor ſi ex delicto.. l. ſi a reo.§. pe.. e. ti. gl. no. in pͥn. o Qui dat ff. ex ꝗbꝰ cau. Ui ſatiſdare. reum ilum vel ꝓmiſſor inſti. eo. Scd̓o q̄ro an obligatiōi naturali tm̄. maio. ſꝫ tene indēnitatis. as opi. bar. poſſit acceder̄ fideiuſſor. Certe ſic: vt hic.. l. ij. qui poteſt conueniri: vel eſt ſpes vide bar. ī. l. .l. ꝓmittēdo . l. ſi fideiuſſor.§. i.. l. marcellꝰ.. e. intellige. vt fiat idoneus ſtatu mutato videtur ſatiſda­pōt.. eo. Et §. ſi debitore nūꝗd fideiuſ niſi eēt talis naturalis cuiꝰ effectꝰ eſſet extinctꝰ: re. alias ſecus. hoc dicit. Dicitur hic non ſuffi ī v̓bo ſciēs a ſor. de iudi­ꝯͣrio ſenſu. vt.. e. l. ſi ꝗs poſtꝙͣ. Quero an ciuiliʰ obliga cit ſatiſdare de facto. Contra de. l. meuius.. de cio ſiſti vel iure do. Sꝫ tioni poſſit accedere fideiuſſor. Et gl. dicit ſic condi. demō. Glo. ſoluit. ſed dic ibi erat rep̄ſentando pau. de caſt. C. de nu. pe. l. ſi cui. Cōtrariā glo. hēs in. l. ſi aliquē dicat̉ talis conditio que de iure īpleri poteſt. vnde fuit ibi ī alia ꝓpͥe fideiuſ­ſtipulatꝰ.. e. Aduerte. d. Dy. dicit meliꝰ ꝙͣ Pe ſufficit ſi de facto fiat. l. mulier.§. i. s. de condi. ī­opi. quā vid̓ ſor vide bal. ibi per euꝫ trus. q̄dam eſt obligatio ciuilis hꝫ effectū exa­ſti. hic poterat īpleri de iure. Dy. hic dicit de­in rubr. poſt parū valet. ctiōis: vt obligatio ex ſnīa. iſta hꝫ vinculuꝫ ciuile bet dari fideiuſſor qui poſſit cōueniri obligari. gl. ij. C. eo. idem tꝫ bar. ibi dic̄ oēſ naturale: vt. l. iul. de ꝯdi. inde. lꝫ quidā dicāt Quero quid ſi dat aliquem qui poſſet de iure. in. l. meuia. ī iſti hn̄t bn̄fi­ ēt naturale ſi appellat̉: vt. l. ab eo. C. qūo prin. ſol. ma. ſed de facto conueniri. Glo. dicit videtur ciū diuiſiōis qn̄ iudex. Sed cōis opi. eſt ciuilis tm̄ naſcat̉. ac ſi de iure poſſet cōueniri: vt. l. ij. in prin.. āg. ī. l. v.§. i. in hoc pōt īteruenire fideiuſſor: vt. l. iiij.§. ſi ex qui ſatiſdare cog. ibi glo. Quero in quibus . de. obl. ī l. ſi ꝗs ex his ꝯuentōe.. de re iudi... e. l. grece.§. poſt litē. caſibꝰ detur actio de peculio ex facto ſerui. Bre ff. ſatiſ. co. Quedā eſt hꝫ exactionē: qꝛ reꝰ hꝫ exceptio uiter ſi in cauſa peculiari fideiubet tenetur. alias an in dcīs neꝫ numerate pec. pōt accedere fideiuſ non: vt. l. licꝫ.§. i.. de pecu. Quero in quib ꝯſtitutōibus ſor: vt. l. ſi ſtipulatꝰ.. eo. ti. ibi no. qd̓ intellige ī caſibus actio de peculio detur propter cōtractū hēat locū bn̄ ficiū diuiſio­effectu: qꝛ ipſo iure teneret̉. ſꝫ hꝫ exceptōeꝫ ſicut filij. dic vt in gl. Sed q̄ro quid hoc eſt dicere nis dic vt. l. ip̄e pͥncipaliſ: vt no. gl.. e. l. fideiuſſor.§. fideiuſ. quia video filiuſfami. obligatur ex contractu fi.. de ꝯſti. īſti. e. ti. in pͥn. ibi gl. exprimit fideiuſſor hꝫ ſuo ciuiliter naturaliter: vt. l. filius. C. eo.. l. li. pecu. vnuꝫ illā exceptōꝫ ꝙͣ hꝫ pͥncipalis. Sꝫ cōtra p̄dicta add̓ qd̓ dixi cet.§. ſi filius.. de pecu. quid ergo ad rumbum in. l. luciꝰ.. op. qꝛ vr̄ ꝯtra. l. iij.§. i.. de cōſti. pe. Sol. ſi actio ſi habet peculium: qꝛ idem eſt in eo quod in eo. mōiſ: ciuilis ſubeſt: naturalis ꝟo de iure pretorio ē ſub debitore qui eſt ſoluendo. Breuiter Iac. de intercedēdi. lata pōt fideiuſſor accedere ſtipulationeꝫ: ſꝫ ei are. dicit aliud eſt in filio ꝙͣ in alio d̓bitore: qꝛ vid̓ tex. ibi cōpetit exceptio principali. ſed ꝯſtitui pōt pau. de caſt. ratione priſtini ſtatus poteſt preſumi poſ­