Expoſitio beati Gregorij pape tera amplexat̉: qn̄ ſctā aīa mēti ea videt ſupponit: ea videt conatu vni­uerſis cogitatiōibꝰ appetit Sūt qͥppe nōnulli tāto deſiderio celeſtia ſectāt̉: vt oīa viſibilia nihilo reputēt: mentē ſuā celeſtibꝰ ſtudijs ſine int̓miſſiōe occupēt: nihil aliud agere libeat: qͥcqͥd extra ſpūa­ actionē eſt aīmꝰ faſtidiat: hāc ſolā dili­gat: cetera ꝯtēpnat: niſi forte ea iſti ſccͣia cognoſcat. Iſti ꝟo ſub capite leuā hn̄t: mēte erecta ad btītudinē xp̄i currētes vi­ pn̄tem ſub ſe vidēt. Et dextera xp̄i eos āplexat̉: qꝛ ex ꝑte eos dilectio celeſtis intra ſe retinēs tuet̉. Hmōi qͥppe viri ſcō ocio delectāt̉: in vite btē delectatōe ꝯcu­piſcibil̓r per ꝯtēplationē ꝑfruūt̉: in ꝯtē platōeꝫ oculū cordꝭ mūdāt: vt deū adhuc etiā in hac carne poſiti ꝙͣtū hūane infirm tati datū eſt videāt: cꝰ viſiōe ſe illuimnēt ſuauitate reficiāt. Iſti illā btītudinē ali quātulū experiūt̉: de qua in euāgelio veri tatis voce dr̄: Beati mūdo corde qm̄ ipſi deū videbūt Qd̓ em̄ futuꝝ eſt in eis in cipit cōpleri: qꝛ ſi in hoc mūdo adhuc in carne viuūt: tn̄ hoc qd̓ maiꝰ eſt in eis extra carnē ſūt. Ab his īplet̉ qd̓ per pſal­miſtā dīna voce ꝑcipit̉. Uacate videte: qm̄ ego ſū deus. Hi em̄ ſine mūdi ſtrep­tu viuūt: eo mentē in dei viſionē deſide riū ꝯtēplationē figūt. Et qm̄ tales mul­ti ex ſynagoga in fine mūdi vt credimꝰ ꝯuerſionē erūt bene ab hmōi dictū intelli­git̉. Leua eius ſub capite meo: dextera illius amplexabit̉ me. De quibꝰ qui­bus ſponſus loquit̉ cōſequēter. D Adiuro vos filie hierl̓m: ne ſuſcitetis neqꝫ euigilari faciatis dilectā donec ipſa velit.) Sed qꝛ illud ſuꝑius expoſuimꝰ iterū exponere recuſamꝰ. Sed de eadē ſynago­ga facta eccleſia filie hieruſalē que am­mirātes interrogāt dicūt. Que eſt iſta que aſcēdit de deſerto delicijs affluens innixa ſuꝑ dilectum ſuum. Scā eccl̓a vel qͣlibꝫ ſcā aīa de deſerto aſ­cēdit: qꝛ in exilio hꝰ ꝑegrinatiōis poſita ad celeſtia gaudia mēte cogitatiōibꝰ dit. Un̄ paulꝰ dicebat. Nr̄a cōuerſatio in celis eſt. Delicijs affluit: qꝛ ſcē ſcriptu re meditatiōibꝰ intendēs: celeſti pabulo aſſidue mentē paſcit: ſuꝑ dilectū īnitit̉: qꝛ in ſoliꝰ xp̄i auxilio ꝯfidens: eo largiēte ab exilio ad patriā tranſfert̉. Ipſa qͥppe veri tas oībus fidelibꝰ ait: Sine me nihil po­teſtis facere. Un̄ vero accepit: vt ab infi­mis ad ſuꝑiora a deſerto ad regnū aſcen­dere poſſit: manifeſtat dilectꝰ ſubdit: Sub arbore malo ſuſcitaui te Quid arborē malū: niſi ſcā crux deſi­gnat̉: que malū illud ſuſtinuit: de eadē ſpōſa in ſuꝑioribꝰ dicit: Sicut malū īter ligna ſiluaꝝ: ſic dilcūs meꝰ īter filios. Sꝫ ſpōſaꝫ ſuā xp̄s ſub arbore malo ſuſcitauit qꝛ in cruce poſitꝰ ſubditā ſibi eccl̓aꝫ ad vi vocauit: vt a ſomno mortꝭ reſurgeret illo ſe crucifigēs ad nouā reſurrectionē ꝓperaret Un̄ apl̓s cuiuis aīe mortue di cit: Surge dormis exurge a mortuis: illumīabit te xp̄s. Et qͥbuſdā ſurre­xerāt. Alibi dicit. Si ꝯſurrexiſtis xp̄o ſurſū ſūt q̄rite: ſed qꝛ infidelitas ſynago ge xp̄m crucifixit. Ideo ſequit̉. G Ibi corrupta eſt mr̄ tua: ibi violata eſt genitrix tua. Sub arbore malo violata eſſe eccl̓a dr̄: qꝛ qn̄ ſaluatorē ſuū in ligno fixit: nefando ſcelere ſe corrupit. Cꝰ ſceleris magnitu dinē incultat: idē replicat dicens. Ibi violata eſt genitrix tua. Sꝫ qm̄ ad hoc cecitas in iſrl̓ fcā ē: vt ple­nitudo gētiū ītraret. intrāti eccl̓e dr̄: H Pone me vt ſigͣculū ſuꝑ cor pus tuū: vt ſigͣculū ſuꝑ brachiū tuū. Suꝑ cor ſuꝑ brachiū ſpōſe di­lectꝰ ponit̉: qꝛ in ſcā aīa ꝙͣtū ab eo diligat̉ volūtate actiōe deſignat̉. Si igit̉ qͥp­pe ſcā mēs interiꝰ exteriꝰ xp̄m portat: qꝛ in eiꝰ meditatōibꝰ aſſidue laborat: ī ex­teriori actiōe imitari ceſſat: eiꝰ di­lecta eſſe dubitari debeat. De quo ſi­gno ipſe ſponſus diſcipulis ſuis aiebat: