Qō. CLXXXIX. De De ingreſſu religiōis enī aliꝗbus elemoſynis factis hō pōt ſtatim ſatiſfacere de pctīs ſuis: ẜm illud Daniel̓..4. Pctā tua elemoſynis redime: multomagis in ſatiſfactiōe ꝓ oībus pctīs ſufficit ꝙ ali quis ſe total̓r diuinis obſequijs mācipet per religionis ingreſſuꝫ que excedit oē genus ſatiſfactiōis etiā publice penitētie: vt hr̄ in decretis. 33. cā. q. 2. c. admonere: ſic̄ etiā holocauſtū excedit ſacrificiū: vt Greg. dicit ſuꝑ Ezech̓. vn̄ legit̉ in vitis patrū ꝙ eādē gr̄am ꝯſequunt̉ religionē ītrantes quā ꝯſequunt̉ baptizati. ſi tn̄ nō abſoluerent̉ ꝑ hoc ab omni reatu pene: nihilominus ingreſſus religionis vtilior eſt qͣꝫ peregrinatio terre ſancte qͣꝫtuꝫ ad ꝓmotioneꝫ in bonum que prepōderat abſolutioni a pena. Ad quartum ſic ꝓcedit̉. Uidet̉ ꝙ ille ꝗ vouet religionē īgredi teneat̉ ꝑpetuo in religiōe ꝑmanere. Melius ē.n. religionē nō īgredi qͣꝫ poſt ingreſſuꝫ exire: ẜm illud. 2. Petri. 2. Meliꝰ erat illis v̓itatem nō cognoſcere qͣꝫ poſt agnitā retroire: ⁊ Luc. 9. dr̄: Ne mo mittēs manū ad aratrū reſpiciēs retro aptꝰ eſt regno dei. ſed ille qui voto ſe obligauit ad religiōis īgreſſuꝫ tenetur īgredi: vt dictū eſt. gͦ ēt tenet̉ ꝑpetuo remanere. ¶ Pͣ. Quilibet dꝫ vitare id ex quo ſcādalū ſequit̉: ⁊ alijs datur malū exēplū: ſꝫ ex hoc ꝙ aliꝗs poſt religiōis īgreſſuꝫ egredit̉ ⁊ ad ſeculū redit: malū exēplū ⁊ ſcādalū alijs gnaͣtur ꝗ retrahunt̉ ab īgreſſu ⁊ ꝓuocant̉ ad exitū. gͦ videt̉ ꝙ ille ꝗ īgredit̉ religionē vt votū īpleat qd̓ pͥus fecit teneat̉ ibi ꝑ petuo remanere. ¶ Pͣ. Uotū religiōis reputat̉ votū ꝑpetuū: ⁊ iō tꝑalibꝰ votis p̄fert̉: vt dictū eſt. hoc aūt nō eſſet ſi aliquis voto religiōis emiſſo īgrederet̉ cū ꝓpoſito exeūdi. vr̄ gͦ ꝙ ille ꝗ vouet religiōis īgreſſuꝫ teneat̉ in regiōe etiaꝫ ꝑpetuo remanere. ¶ Sꝫ ꝯͣ ē ꝙ votū ꝓfeſſionis ꝑꝑ hoc ꝙ obligat hoīeꝫ ad hoc ꝙ ꝑpetuo in religiōe remaneat p̄exigit annū ꝓbatiōis ꝗ nō pexigit̉ ad votū ſimplex quo aliꝗs ſe obligat ad religiōis īgreſſuꝫ. gͦ videt̉ ꝙ ille ꝗ vouet religionē intrare ꝓpter hoc nō teneat̉ ꝑpetuo ibi remanere. ¶ Rn̄º. dd̓m: ꝙ obligatio voti ex volūtate ꝓcedit: nā vouere volūtatis eſt: vt Aug. dicit. intātū gͦ fert̉ obligatio votrinqͣꝫtū ſe extēdit volūtas ⁊ intētio vouētis. ſi gͦ vouēs in tēdit ſe obligare nō ſolū ad īgreſſuꝫ religiōis: ſꝫ ēt ad ꝑpetuo remandū tenet̉ ꝑpetuo remanere. ſi aūt ītēdit ſe obligare ad īgreſſuꝫ religiōis cā exꝑiendi cū libertate remanē di vel nō remanēdi: manifeſtuꝫ ē ꝙ remanere nō tenet̉. ſi v̓o in vouēdo ſimpl̓r de īgreſſu religionis cogitauit abſqꝫ hoc ꝙ cogitaret de libertate exitꝰ vel de ꝑpetuitate rema nendi: videt̉ obligari ad īgreſſuꝫ religiōis ẜm formā iuris cōis: que ē vt īgrediētibꝰ det̉ annus ꝓbatiōis: vn̄ nō tenetur ꝑpetus in religiōe ꝑmanere. ¶ Ad pͥᵐ gͦ dd̓ꝫ ꝙ meliꝰ ē ītrare religionē aīo ꝓbādi qͣꝫ penitꝰ nō intrare: qꝛ ꝑ hoc diſ ponit̉ ad ꝑpetuo remanēdū: nec tn̄ ītelligit̉ aliꝗs retroire vel aſpicere: niſi qn̄ p̄termittit id ad qd̓ ſe obligauit: alioqn̄ ꝗcūqꝫ ꝑ aliqd̓ tp̄s facit aliqd̓ bonū opus ſi nō ſemꝑ id faciat eſſet ineptꝰ regno dei: qd̓ pꝫ eſſe falſuꝫ. ¶ Ad 2ᵐ dd̓ꝫ ꝙ ille ꝗ religionē īgredit̉ ſi exeat p̄ſertim ex aliqͣ rōnabili cā nō generat ſcādalū: nec dat malū exēplū: ⁊ ſi aliꝰ ſcādaliza tur erit ſcādalū paſſiuū ex eius parte: nō aūt actiuū ex parte exeūtis: qꝛ fecit qd̓ licitū erat ei facere: ⁊ qd̓ expediebat ei ꝓpter rōnabilē cauſaꝫ: puta infirmitatē aut debilitateꝫ aūt aliꝗd huiuſmodi. ¶ Ad 3ᵐ dd̓m ꝙ ille qui ītrat vt ſta tim exeat nō vr̄ ſatiſfacere voto ſuo: qꝛ ipſe in vouēdo hoc nō intendit. ⁊ ideo tenetur mutare propoſituꝫ: vt ſalteꝫ velit experiri an ei expediat in religione remanere: non autē tenetur ad perpetuo remanenduꝫ. Ad quintum ſic ꝓcedit̉. Uidet̉ ꝙ pueri nō ſint recipiendi in religione: qꝛ extra de regularibꝰ ⁊ trāſeūtibꝰ ad religionē dr̄: Nullus tōdeat̉ niſi legitīa etate ⁊ ſpōtanea volūtate. ſꝫ pueri nō vident̉ hr̄e egittimā etatē nec ſpōtaneā volūtatē: qꝛ nō habēt ꝑfecte vſuꝫ rōnis. gͦ vr̄ ꝙ nō ſint in religiōe recipiēdi. ¶ Pͣ. Status religiōis vr̄ eē ſtatꝰ pnīe. vn̄ ⁊ religio dr̄ a religādo vel a reeligēdo: vt Aug. dic̄. 10. de ciui. dei. ſꝫ pueris nō cōuenit pnīa. gͦ vr̄ ꝙ nō debeāt religionē ītrare. ¶ Pͣ. Sicut aliꝗs obligat̉ iuramēto ita ⁊ voto: ſꝫ pueri ante annos qͣtuordecim nō debēt obligari iuramēto: vt hr̄ ī decretis. 22. q. i. c. Pueri. ⁊. c. Honeſtū. gͦ videt̉ ꝙ nec etiā ſint voto obligande. ¶ Pͣ. Illicitū vr̄ obligare aliquē tali obligatiōe q̄ poſſet iuſte irritari. ſꝫ ſi aliꝗ īpuberes obligāt ſe religioni pn̄t retrahi a parētibꝰ vel tutoribꝰ. dr̄.n. in decretis. 20. cā. q. 3. ꝙ puella ſi qn̄ duodeciꝫ etatis annos ſpōte ſua ſacrū vela men aſſūpſerit: pn̄t ſtatī parētes eius vel tutores id factuꝫ irritū facere ſi voluerint. illicitū ē gͦ pueros p̄ſertiꝫ an̄ annos pubertatis ad religionē reciꝑe vel obligare. ¶ Sꝫ ꝯͣ ē qd̓ dic̄ dn̄s Mat. 19. Sinite ꝑuulos ⁊ nolite eos ꝓhibere ad me venire: qd̓ exponēs Origenes ſuꝑ Mat. dic ꝙ diſci puli Ieſu pͥuſqͣꝫ diſcāt rōnē iuſtitie rep̄hēdūt eos ꝗ pueros ⁊ īfantes offerūt xp̄o. dn̄s aūt exhortat̉ diſcipulos ſuos cō deſcendere vtilitatibꝰ pueroꝝ. hoc ergo attēdere hebemꝰ ne eſtimatiōe ſapīe excellētioris ꝯtēnamꝰ qͣſi magni puſil los eccl̓ie ꝓhibētes pueros venire ad Ieſuꝫ. ¶ Rn̄º. dd̓ꝫ: ꝙ ſic̄ ſupra dictū eſt: duplex eſt religionis votu. Unū ſimplex qd̓ ꝯſiſtit in ſola ꝓmiſſione deo facta que ex interiori mētis deliberatiōe ꝓcedit: ⁊ hoc votū hꝫ efficaciā ex iure diuino qd̓ tn̄ dupl̓r impediri pōt. Uno mō ꝑ defectu deliberatiōis: ut pꝫ in furioſis quoꝝ vota nō ſunt obligatoria: vt habet̉ extra de regularibꝰ ⁊ trāſeūtibꝰ ad religionē. c. ſi cut tenor. ⁊ eadē eſt rō de pueris qui nōdū hn̄t debitū vſū rōnis ꝑ quē ſunt doli capaces: quē ꝗdē pueri hn̄t ut frequē tiꝰ circa quartūdecimū annū: puelle v̓o circa duodecimuꝫ. qui dicunt̉ āni pubertatis: in ꝗbuſdā tn̄ anticipat̉ ⁊ in quibuſdā tardat̉ ẜm diuerſam diſpōnem nature. Alioº. īpeditur efficacia ſimplicis voti ſi aliꝗs deo voueat qui nō eſt ꝓ prie ptātis: puta ſi ẜuus etiā vſum rōnis hn̄s voueat ſe reli gionē ītrare: aut etiā ordinet̉ ignorāte dn̄o. pōt.n. hoc dn̄s reuocare: ut hr̄ in decretis diſ. 44. c. ſi ẜuus. ⁊ qꝛ pueri vel puelle īfra pubertatis annos naͣliter ſunt ī ptāte pr̄is qͣꝫtū ad diſpōnem ſue vite: poterit pr̄ votū eoꝝ reuocare vel acceptare ſi ſibi placuerit: vt exp̄ſſe dr̄ de muliere Numeri. 30. ſic gͦ ſi puer qn̄ annos pubertatis ſimplex votū emittat. an̄qͣꝫ hēat plenū vſuꝫ rōnis: nō obligat̉ ex voto. ſi aūt hēat vſum rationis ante annos pubertatis obligatur quidem quātum in ſe eſt ex ſuo voto. tamen poteſt obligatio remo ueri per auctoritatem patris in cuius poteſtate adhuc exiſtit: qꝛ ordinatio legis qua vnus hō ſubdit̉ alteri reſpicit id qd̓ in pluribꝰ accidit. ſi v̓o ānos pubertatis excedat nō pōt reuocari auctoritate parētū. ſi tn̄ nōdū hn̄t plenū vſum rō nis nō obligaret̉ quo ad deū. Aliud aūt eſt votū ſolēne qd̓ facit monachū vel religioſum: qd̓ ꝗdē ſubdit̉ ordinationi eccl̓ie ꝓpter ſolēnitatē quā hꝫ ānexā: ⁊ qꝛ eccl̓ia reſpicit id qd̓ in pluribꝰ eſt: ꝓfeſſio an̄ tp̄s pubertatis facta qͣꝫtūcūqꝫ aliꝗs hēat vſum rōnis plenū vel ſit doli capax nō hꝫ ſuum effectū vt faciat ꝓfitentē iam eē religioſum: ⁊ tn̄ licet ante pubertatis annos ꝓfiteri nō poſſint: pn̄t tn̄ cū volūtate pa rentū in religione recipi vt nutriant̉ ibidē: ſicut de Ioāne baptiſta legit̉. Luc..i. ꝙ puer creſcebat ⁊ confortabat̉ ſpū ⁊ erat ī deſertis. vn̄ ſicut Greg. dicit in 2º. dialogoꝝ: btō Bn̄ dicto romani nobiles ſuos filios oīpotēti deo nutriendos dare ceperūt: qd̓ eſt valde expediēs: ẜm illd̓ Tren̄. 3º. Bonū eſt viro cū portauerit iugū ab adoleſcētia ſua. vn̄ ex cōi ꝯſuetudine pueri applicant̉ illis officijs vel artibꝰ in ꝗbus ſūt vitā acturi. ¶ Ad pͥmuꝫ gͦ dd̓ꝫ ꝙ legittima etas ad hoc ꝙ aliꝗs tōdeat̉ cū voto ſolēnt̓ religiōis eſt tp̄s pubertatis in quo hō pōt vti ſpontanea volūtate: ſed an̄ annos pubertatis pōt eſſe legittima etas ad hoc ꝙ aliꝗs tondeat̉ in reli gione nutriendus. ¶ Ad ſecundum dicendū: ꝙ religionis