Di. XXX. poſitione minus impoſſibili videret̉ ſeqͥ impoſſibiliꝰ igit̉ ad aliqd̓ iſtoꝝ lꝫ ali quo neceſſariū tn̄ ex ſe neceſſari. um poſſet eſſe aliqua realitas in neceſſa rio ex ſe necͣio. Ad 4ᵐ dico ſi aliqͥd magis neceſſariū eēt etiā ſimplex eſt compoſitū: nec cōponibile aliqua realitate necͣia magis neceſſariū habe̓t relationē ex ſe ad minꝰ neceſſariū ſed iſtud ſuppoſitū eſt falſuꝫ. qꝛ lꝫ aliqd̓ corpus celeleſte poneret̉ in ſe eſſe neceſſa riū. tn̄ eſt ſimpl̓r ſimplex qͥn poſſit re ciꝑe aliquā realitatē neceſſariā aliaꝫ a ſe. deus aūt ſicut pōt eſſe illud qd̓ ē in ordīe ad aliqͥd ex ſe neceſſariū. ita pōt habere aliqua realitatē in ordīe ad aliqͥd tale. qꝛ illa realitas eſſet ip̄m. Ad argumenta ſecun de nis. Ad illa de oīpotentia ſcīa vo luntate futuroꝝ dicet̉ in qōnibꝰ ſpālibꝰ de eis. Ad aliud de actōe paſſione ph̓s dicit ille rel̓ones ſūt reales. ſꝫ dicit ſūt mutue: in hoc p̄ciſe diſtin­uunt̉ pͥmꝰ 2ꝰ modꝰ rel̓os a rel̓o nis. ſꝫ qͥcquid ſit de dicto ph̓i ꝓpō eſt vl̓r vera vel de ſe vera qn̄ agēs eſt ex ſe neceſſariū ꝑfecte ſimplex. ſic̄ dictū fu­it in ſoluēdo. Sed q̄res qͣre igit̉ ſunt rel̓ones reales que fundant̉ ſuꝑ actionē paſſionē in creaturis. Quāuis ad oporteat dice̓ ꝑꝑ ſolutōꝫ argumenti tn̄ dr̄ hoc eſt veꝝ de agente naͣli. quia ip̄m ex forma qua hꝫ qua eſt actiuū naͣ­liter inclinat̉ ad effectū ꝓducendū. agēs aūt liberū non inclinat̉ naliter ex forma quā habet ad effectū. tūc cum deus ſit agens libere ſequit̉ vt ſuꝑ actōem eiꝰ fundet̉ rel̓o realis. Cōtra. ph̓i ꝯcedē tes deū naͣli nec̄itate ꝓduce̓ res negaue rūt rel̓onem realē eius ad iſtas. igit̉ iſta eſt p̄ciſe. ſil̓r volūtas creata videt̉ hr̄e rel̓onem realē ad ſuū effectū licet ſit libera.. effectus ſua entitate abſo­ necͣio reqͥrit cām ꝓximā. poſſet eniꝫ eadē entitas abſoª a pͥª. tn̄ qn̄ ducit̉ a ꝓxīa hꝫ relationē realē ad igit̉ requirit̉ ad relationē realē naͣ illa abſoluta in qua fundant̉ necͣio incli­netur ex ſe ad alteꝝ extremū. Itē ſil̓i­tudo eſt rel̓o in duobus albis. tn̄ vnū albū p̄ciſe ꝯſideratū inquantū eſt fūda­mentū rel̓onis videt̉ inclinari ex enti tate ſua que eſt fundamentū ad alteruꝫ extremū. maxime ſūma albedo ſi pona tur ad aliā albedinē ſummā. ſic̄ argutū fuit ꝯͣ pͥmū ar ad iſtā qōnem. Itē ſi an̄ rel̓onem realē ſemꝑ oportet pone̓ in fundamēto inclinatōꝫ naͣlē ad terminū an̄ rel̓oneꝫ realē ſemꝑ eſt rel̓o realiſ. qꝛ illa inclinatio ad alteruꝫ eſt rel̓o realis. breuit̓ videt̉ neceſſariū ad rel̓o realem illd̓ abſolutū qd̓ eſt fundamē­ vnius rel̓os ex ſe inclinet̉ ad reliquū ſed ip̄m ſit tale poſito termino ad ip̄ꝫ ad terminū ſequat̉ talis habitudo ex naͣ extremoꝝ. ita quecūqꝫ rel̓o cō­ſequit̉ ad extrema ex naͣ rei ſine ꝯſidera­tōne intellectꝰ eſt realis. tūc dico agens creatū tale eſt poſito aliquo ef­fectu per ip̄m ad ip̄m vt ad fundamen­tum ad ꝓductiuū vt ad terminū cōſe­quit̉ hītudo eoꝝ aūt quare rel̓o real actualit̓ ꝯſequit̉ ē niſi qꝛ hoc eſt hoc illud ē illud. ſic̄ ratio qͣre albedīe al­bedine poītis ſequit̉ rel̓o real̓ actual̓: vt ſil̓itudo eſt niſi hec albedo illa albe­do binariū ternariū poīta in qua­re ſeqͥt̉ maioritas mīoritas real̓ non ē alia niſi ē binariꝰ ille ternarius ſed tn̄ politatis ī fūdamēto termīo qͣre ſcꝫ poſſit ſeqͥ hītudo realis poſſit aſ ſignari generalis. q̄cūqꝫ.n. pn̄t partes alicuiꝰ totiꝰ ſūt poſſibilia ad formā illi totiꝰ. ſic̄ etiā ſi pn̄t ꝑtes alicꝰ totius vniꝰ ſe pn̄t poſſibilia ad formā illā illud eſt ſe vnū. ſic̄ pꝫ de ꝑtibꝰ corꝑis organici reſpectu aīe intellectīe. etiā ſi pn̄t eſſe ꝑtes alicꝰ vniꝰ vnitate ordis pn̄t eſſe poſſibilia ad formā illiꝰ a illd̓ totū ē vnū ẜm ordīeꝫ gnaͣlit̓ pꝫ ꝓpō de po litate ꝑtiū ẜm ph̓m.. metha. vbi vult